S-a născut la Vilnius (Lituania). A studiat la Universitatea Jagiellonă din Cracovia şi la Oxford. Debutează în anul 1905 în paginile revistei Tygodnik Illustrowany, ca poetă. În anul 1911 publică volumul de poezii Zborurile lui Icar. În anul 1930 primeşte Premiul pentru literatură al oraşului Vilnius, iar în 1935 Premiul de stat pentru creaţia literară. În timpul războiului emigrează în Romînia şi se stabileşte la Cluj, unde predă ore de limbi străine; ea învaţă romîneşte cu sîrguinţă, din dorinţa de a-l putea citi pe Eminescu în original, după cum a mărturisit-o. Înapoindu-se în Polonia, în 1947, se stabileşte la Poznań. Traduce din lirica romînească cu multă pasiune, îndeosebi din Eminescu, Bacovia, Blaga şi Sorescu. A pregătit şi o Antologie de poezie romînească, care din neglijenţa voită a redactoarei de atunci de la Casa Editorială PIW n-a văzut lumina tiparului. Traducerile respective, păstrate în arhiva personală a ajuns pe mîna unor destoinici cercetători şi incluse în opera poetică a autoarei, tipărită în patru volume în anul 1999.

A fost laureată a Premiului Ministrului culturii şi artei, clasa I, cît şi a Premiul PEN-Clubului polonez, etc.

Doctor Honoris Causa al Universităţii Adam Mickiewicz din Poznan.

Dintre principalele volume apărute după război amintim: Versuri alese 1912 – 1947 (1949), Poezii 1940 – 1954 (1954), Culgere de poezii (1956), Inimă uşuratecă (1959), Şoapte (1966), Frunze şi monumente (1968), Poezii alese (1968).

 

 

PRIN LUNCĂ TRECUT-A ASFINŢITUL…

Prin luncă trecut-a asfinţitul,

s-au prelins şi miresme prin luncă,

şi mai hoinăresc încă, încă….

după gîştele acelea,

după lunca de demult,

fug, fug ….

Alerg disperată…

Ele mă strigă, după mine ţipă,

nu vor să creadă

că după acea luncă,

după asfinţituri şi miresme,

veşnicia-i tot adîncă.

NEÎMPLINIRE

 

                Niciodată nu vine împlinirea

Întruna va fi – nu ce trebuie

şi – prea puţin,

amar, în zadar,

nu la timp.

Nimeni nu se-apleacă

şi nici nu drege,

ca mai departe să sîngereze

inimi şi roze.

 

ILUZIE ŞI REALITATE

 

                Mi-a promis inima că va plezni.

Şi n-a pleznit.

M-a ameninţat viaţa că va păli,

şi n-a pălit.

 

Unde s-or fi dus toate

şi sînt oare adevărate?

În poezii s-au împietrit,

nu sînt moarte.

               

 

DEZRĂDĂCINARE

 

Rădăcina scoasă din glia neagră

nu grăieşte, e mută ;

dar luptă, nu se lasă smulsă,

mîna duşmanului o sîngerează.

 

Din nisip – pe mine mă smulgi, rădăcină,

Cîine, pasăre, vînt ce veghează.

 

CAIN ŞI ABEL

 

Au fost doi fraţi pe pămîntul pustiu:

Cain şi Abel

Unul oile le păştea, altul pămîntul îl cultiva,

unul era puternic, celălalt – slab.

 

Au fost doi fraţi şi diferit l-au iubit

pe cel care i-a zămislit:

Unul îi ducea-n dar miei înjunghiaţi

celălalt grîu, porumb, secară

şi castraveţi tăiaţi.

 

Au fost doi fraţi, care din ei doi

Să fi pizmuit cel dintîi ?

– Abel? Cain?

În faţa altarului s-au certat,

Cel slab pe cel puternic l-a ucis…

Mai departe nu ştim nimic.

 

ŞOAPTE

 

Sfioase-s

printre cartofii ofiliţi

şoaptele mele.

 

Poate că altfel ţi-ai dorit

să fie al meu cînt ;

Dacă am fi în luni de vară

ar fi ca de vioară…

 

E toamnă tîrzie de-acum

şi păsările călătoare

departe s-au dus,

în ţările calde,

şi-abia mai aud

şoapta-n amurg.

 

 

SIGURANŢA

Să dobîndeşti o fărîmă de siguranţă

Înseamnă să ai

Înfăţişarea pictată pe apă.

„Crezi?“ – „Nu“.

„Vezi ceva“? – „Întuneric“…

Da… şi asta-i un fel de siguranţă.