POEZIE RUSĂ

 

Valerii BRIUSOV

Valerii Briusov – 1873 -1924; poet, prozator, dramaturg, cercetător, critic şi istoric literar, socotit unul dintre întemeietorii simbolismului rus. s-a născut la Moscova la 13 decembrie(stil nou) 1873, într-o familie de negustori şi a decedat la 9 octombrie 1924, tot la Moscova.

PE DRUMUL SPRE DAMASC

Buzele mele se apropie

De buzele tale,

Tainele se săvîrşesc ca o melodie,

Iar Lumea se face catedrale.

 

Noi, ca slujitori ai sacrului,

Creăm acel ritual.

Severe, sub acoperişul adăpostului,

Răsună cuvintele – vizual.

 

Îngerii, prosternaţi la podele,

Cîntă troparul.

Stelele – sînt lampadare astrale,

Iar noaptea este altarul.

 

Ce ne atrage cu aprinsă furie,

Precum oţelul e atras de magnet ?

Respirăm pasiune şi gingăşie,

Dar văzul e închis permanent.

 

Vîrtejul de ape ne prinde pe dată

În ultimele mîngîieri.

Iată-l, fixat demult, odată

Drumul nostru spre Damascul de ieri.

 

(Episod biblic privind creştinarea lui Saul)

ÎN ZILELE PUSTIIRII

Vor sosi zilele ultimelor pustiiri,

Forţele pămînteşti, deodată, au secătuit;

Pleacă rămăşiţele jalnicelor generaţii,

Spre Soare, spre căldură, spre Sudul închipuit

 

Iar turnurile noastre, oraşele, cetăţile,

Atinse vor fi de glasul Groaznicei Judecăţi,

Lumina victorioasă nu va fulgera pustiurile

Şi trenurile nu vor bubui pe şine ca alte dăţi

 

Sub iederă se vor ofili născocirile arhitecţilor,

Vor dispărea pietrele sub  covor de ierburi,

Pieţele vor fi sălaşul rece al şerpilor,

În săli de palate leii vor mormăi aleanuri.

 

Dar în aceste zile, ale ultimelor pustiiri

Se va ivi – o ştiu – dintre oameni, un voinic.

Va zgudui somnul mîndru din construiri

Va doborî cu lumină tăcutul întuneric.

 

Pe străzile pline de muşchi, fiarele vor asculta

Paşi omeneşti, în liniştea limpezită,

În case va scrîşni, la deschidere, uşa,

Şiruri de statui se vor înălţa din vatra potolită.

 

Citind numele din pieţe şi biserici,

Cunoscînd după inscripţii, chipuri şi sfinţi,

Străinul va pătrunde în adînc de biblioteci,

Va descoperi secretele vechilor noastre cărţi.

 

Şi zi şi noapte, alarmat va fi mereu,

Înghiţind prevestirile ascunse-n praf de mormînt,

Căutarea adevărului, visele despre Dumnezeu

Şi cîntecele – imnuri pentru plăcerile de pe Pămînt.

 

Prieten dorit, din secole necunoscute !

Tu tremuri tot, eşti zguduit de ce a fost !

Ascultă, deci la mine, auzi versuri neştiute:

Am fost, am gîndit, am trecut ca un fum de adăpost…

 

1899

 

Prezentare şi traduceri de Alexandru G. ŞERBAN