anunţ matrimonial
te chem femeie nenumită
să-mi vii în visul nevisat,
dar la chemare rămâi surdă
și uiţi, și uiţi că te-am chemat.
te chem, te chem mereu, femeie
dar la chemare n-am ecou
și dacă sterp rămâne visul
eu o să mi te chem din nou
să-mi vii femeie cu ochi verzi,
cu părul blond, picioare lungi
să-mi vii în visul nevisat
și spleenul inimii s-alungi.
războiul rece
chiar dacă n-am să cosesc
un fir de iarbă
voi ţine așa de-al naibii
o coasă în mână pentru impresie
poate, poate,
din postura de care pe care
beligeranta moarte
va consimţi
la încheierea unui nou armistiţiu,
răgaz suficient
pentru continuarea înarmării
cu betaloc-zok și aspacardin
amin!
Atropos
Stăpână pe viaţa mea, stăpână pe barcă
Este Atropos, cea de-a treia Parcă,
Ce firul vieţii mele îi stă la îndemână
De vreme lungă încă sub foarfecul din mână.
Cu ea călătoresc de mult în barcă
Și-i simt în ceafă suflarea rece, parcă
Ce mă îngheaţă deseori și mă dezgheaţă
Și fir-ar mâna ei de viaţă…!
Când altul stă pe firul ei cu foarfecul
Și face să-i dispară farmecul.
Poem (1)
din colivia trup
mereu evadează
pasărea lyră a Domnului:
Sufletul!
Poem (2)
bântuie-mă tristeţe
sunt lampa ce-o pâlpâie fluturi!
inelul de logodnă
în acea noapte senină
cu stelele cât iepele
și telescop ultramodern
i-am dăruit un inel
mare cât inima planetei Saturn.
l-a privit și mi-a mulţumit
riscând un sărut
ante portas.