RONDELUL ÎNCHIDERII ÎN CRISALIDĂ
Să te-nchizi în crisalidă
e-o soluţie de mormânt
care zeului-Cuvânt
i se pare suicidă.
Să aduci sincopa-n gând
şi s-o torci, ca o omidă,
să te-nchizi în crisalidă
e-o soluţie de mormânt.
Însă clipa e perfidă
în taverna minţii, când
se-nfiripă ca un cânt
o secvenţă dintr-o pildă:
„Să te-nchizi în crisalidă”
ca soluţie de mormânt…
RONDELUL CENACLULUI
Ne-am adunat ca-n orice seară
e timpul de-a decide cum
se va sfârşi comédia iară
spre a o-ncepe de la scrum.
Ispitele-au rămas pe scară
că-n încăpere-i prea mult fum,
ne-am adunat ca-n orice seară
e timpul de-a decide cum.
Răsună ca-ntr-o catedrală
un râs sinistru, de nebun,
întins pe-o placă funerară
stă Cain, proscris, să vadă cum
Ne-am adunat ca-n orice seară
spre a re-ncepe de la scrum.
RONDELUL LUNII PLINE
Luna plină, peste case,
pare un borcan cu miere…
ceru,-n straie de mătase
ar gusta-o cu plăcere.
Stelele răsar sperioase
în a cerului unghere,
luna plină, peste case,
pare un borcan cu miere.
Dar, cu degete cleioase,
cerul drepturile-şi cere
şi-apucând borcanul, scoase
toată mierea, în tăcere..
Luna plină, peste case,
varsă picături de miere…
RONDELUL LUI NARCIS
Frumos nefericit, Narcis
iubirea o dispreţuia…
stârnind Erinii, Nemesis
un plan răzbunător avea.
Chiar nimfa Echo, înadins,
spre el o mână întindea…
frumos nefericit, Narcis
iubirea i-o dispreţuia.
Căci el era de neatins
de când în apă se-oglindea,
iar chipul ce-l privea, convins
era că nu-i aparţinea…
De dorul lui el s-ar fi stins…
frumos, nefericit, Narcis.
RONDELUL LUI ICARUS
Sublim, necugetat, Icar
un vis ne-nduplecat avea:
să-i crească aripi de cleştar
ca să se-avânte spre o stea.
Tatăl Daedalus, în zadar
să-ntoarcă visul nu putea.
Sublim, necugetat, Icar
un vis ne-nduplecat avea.
Spre Soare chiar, ca un pândar,
Icar să zboare mult tânjea,
şi chiar se avântă, hoinar,
zburând până ce nu se mai zărea…
Sublim, necugetat, Icar
în mare visul şi-l frângea…