Cântec şi totuşi

 După ce ai sădit seminţe

în tărâmuri sterpe

ca pe un capăt de drum

întortocheat,

în care nu ştii

care va fi primul pas,

cum să priveşti tulpina

care creşte

doar cu un ochi râzând

iar celălalt

să-i plângă înălţarea?

 

Geneză (l)

 Hotar de transcendenţă – noaptea,

ca o povară sferică sau inel,

muşcă din mărul insomniei, Doamne!,

şi-mprăştie coji din dor de păcat,

cum ruga trimisă de Eva

prin mine, acelaşi Adam păcălit,

blestemându-şi carnea,

însingurat de-atâta jar de timp,

împroşca progeniturile vremii

cu turte din ceară şi putrede mere

 

Biografie

M-am născut în ură sălbatică,

într-o mare ca două mări am crescut,

din vise hrănite cu himere şi abis;

am trăit o viaţă ca în două vieţi trăită,

am colindat prin ceaţă ca o cometă în haos,

privit de toţi am fost cu ură sălbatică

şi asfixiat de trupul acestei sălbatice fiare

ca trupul lui Laocoon de şarpe încolăcit;

am căutat scăpare în lumină

ca o stea între stele,

ca să nu pier corăbier pe mări zbuciumate

 

Scrisoare deschisă lui Esenin

 Mi-e sufletul crispat

ca un copac;

şi ce nătâng

îmi zboară-un gând

spre nicăieri!

spre mine curg

tristeţi depline,

mi-e frig şi zac

mereu, ca un copac

al nimănui

Grăunţele-contrast

lui Marin Preda

Când pietrele negre şi mov,

grăunţele tăcerii,

îţi cern meduzele de gânduri

în afară,

ca pe-o corabie-rechin

ne-or alunga cu pietre

negre şi mov,

ne-or cerne

în tăceri albastre,

apoi,

înghiţind pământ şi flori

de-a valma,

am renăscut din noi –

zdrenţe de negru şi mov,

grăunţele contrast –

aşa mi-a lăsat

cu limbă de moarte

Bunicul