Viera BENKOVÁ
Viera Benková s-a născut în 23 aprilie 1939 la Bački Petrovac (Serbia). A absolvit gimnaziul cu limba de predare slovacă din localitatea natală şi cursurile de slavistică la Facultatea de Filologie din Belgrad. A lucrat ca redactor în periodicele de limbă slovacă şi în radiodifuziunea din Novi Sad. Din 1993 s-a retras în localitatea natală, continuându-şi activitatea ca scriitor liber profesionist. A publicat mai multe volume de poezie, dintre care amintim: Májový ošiaľ (Frenezie de mai, 1964), Slovenská láska – Slovačka ljubav – Slowakische Liebe (1965), Variácie (Variaţiuni, l969), Obrady (Ritualuri, 1971), Koráb istoty (Corabia certitudinii, l975), Saloma (1975), Izoldin prsteň (Inelul Izoldei, 1978), Dan medju ružama (O zi în mijlocul trandafirilor, în limba sârbă, 1979), Menuet (1979, selecţie în limba sârbă), Obelisk (1982), Ružový jas (Strălucire roz – versiunea slovacă a volumului Dan medju ružama,1979), Komorný večer (Seară retrasă, 1989), Heroica slovaca (1997), Žltá krajina, čierne drozdy (Peisaj galben, mierle negre, 2001), antologia Kniha výstrahy (Cartea avertizării, 2001, selecţie), Relikviár (Relicvariu, 2005), Modrotlač (Pânză albastră, 2011), Exlibris morušových listov (Exlibris din frunze de dud, 2012), Studňa a voda (Fântână şi apă, 2015), Herbár zeme (Ierbarul pământului, 2015). Prozatoare, traducătoare (limbile: slovacă, slovenă, cehă, sârbă), publicistă, eseistă, editor, Viera Benková realizat mai multe antologii de scrieri ale autoarelor de limbă slovacă din Europa Centrală. Laureată a mai multor premii şi distincţii.
Haiku
1.
rouă de diamant
depărtare înlăcrimată
plouă în nor
2.
pe buze umezeala
pielea de vară a trupului
setea zilnică
3.
atârnă din copaci
cupele argintii ale zorilor
te aştept
4.
de-aş fi
vas fără apă
tu setea apei
5
în geam florile
garoafei galbene
precum galbenul ierbii
7.
stau sub o salcie
aştept venirea primăverii
vibrez toată
8.
un pui de bufniţă
îşi ia zborul din cuib
decolare de probă
luciul canalului
mângâie bulgării arăturii
ziua se înseninează
10.
crâmpeie de cer
agăţate de acoperişurile
caselor cu stuf
13.
a îngheţat gârla
crenguţa de busuioc
stă uscată
15.
stuful uscat
a luat-o la vale –
orizontul îndepărtat
16.
faţa cenuşie a iernii
abandonată pe câmp
în brazdă o lebădă
18.
chipul gri al iernii
o cărare pierdută-n zăpadă
fulgere argintii
28.
deasupra câmpiei
luna se joacă
cu un nor întunecat
29.
păianjenul aşteaptă
plasa de argint
e ispita lui
31.
o zi umedă a pământului
seara apusul soarelui
roua nu dispare
32.
picioarele patului
asemenea unui trup de uriaş
îmi străjuiesc somnul
35.
luna albăstrie
atârnă la orizont
m-am îndrăgostit
36.
în liniştea nopţii
răsună o mică drâmbă
vocea inimii mele
37.
depărtare vineţie
drum ascuns de zăpadă
nu poţi veni pe acolo
Versiunea în limba română de DAGMAR MÁRIA ANOCA