Motto: „Scrisul e o fată morgana în jurul căreia ţeşi

o pînză de păianjen.”

Nichita Danilov

Un nume necunoscut este Daniel Prunilă, dar odată cu publicarea masivului roman Bunul samaritean, la Editura Coresi SRL,www.coresi.net, Bucureşti, 2016, se va impune în atenţia cititorilor şi a criticii literare.

Tînărul Alexandru Stoian este personajul principal al cărţii asupra căruia se îndreaptă toată atenţia autorului, elev de liceu în clasa a X-a trăieşte o scurtă poveste de dragoste cu Irina elevă tot în clasa a X-a, după ce în prealabil a cochetat cu băieţii mai mari. Est o întîlnire normală ca între adolescenţi pînă ce apare Mihai-buldogul, salvatorul Irinei, violată de doi indivizi. Cel mai bun prieten al lui Alexandru este tînărul Cezar Dobrea pentru care pînă la dispariţia sa fizică îi este  bunul samaritean de unde provine titlul romanului cu toate implicaţiile sale etice, morale, umanitare, profesionale etc.

Irina, provenea dintr-o familie dezorganizată, tatăl ei înainte de 1989 lucra în străinătate şi trimitea familiei produse care nu se găseau pe piaţa românească. De ziua lui Alexandru, Irina îl invită pe acesta acasă şi are loc prima relaţie de dragoste. Irina are şi o relaţie dubioasă de afaceri ilegale cu Mihai şi este consemnată întîlnirea dintre Alexandru cu Mihai, bătaia luată de la buldog, internarea în spital, convorbirea cu procurorul, muşamalizarea situaţiei deoarece să nu i se compromită onoarea tatălui lui Alexandru – un doctor vestit, excluderea din facultate a celor doi prieteni. Este prezentată continuarea relaţiei de dragoste dintre Alexandru şi Irina, petrecerea de la Căminul studenţesc, începerea unei adevărate prietenii dintre Alexandru şi Cezar, salvarea acestuia prin asumarea copiatului de către Alexandru, de unde şi reiterarea sintagmei de bunul samaritean.

Irina se îmbolnăveşte de leucemie şi se stinge din viaţă în braţele lui Alexandru. Cei doi prieteni se pregătesc pentru admiterea la facultatea Tehnologia Construcţiilor de Maşini.

Capitolul V. poartă următorul Motto:”Tinereţea!-o vîrstă a tuturor posibilităţilor, în care ambiţia şi orgoliul întîlnesc compromisul…”, care nu mai trebuie comentat, după părerea noastră.

La facultate întîlnesc un personaj ciudat şi maliţios, pe profesorul Nicolae Cruceanu, spaima studenţilor. La primul curs de analiză matematică vine asistenta profesorului şi soţia lui poreclită devoratoarea de bărbaţi.

Profesorul cel rău îl avertizează pe Alexandru să se mute la o altă facultate, deoarece la examenul disciplinei sale nu va trece niciodată. Ceea ce s-a şi întîmplat. Asistenta, soţia profesorului îi propune să-l pregătească în particular într-o garsonieră şi aşa are loc relaţia lor amoroasă.

În Capitolul VI. sînt relatate mişcările protestelor studenţeşti din cartierele şi complexele studenţeşti Copou şi Tudor Vladimirescu, unde au loc mai multe evenimente neplăcute prin participarea agenţilor securităţii socialiste. Alexandru află de la decanat de moartea părinţilor săi, într-un accident. Atît Alexandru cît şi Cezar rămîn repetenţi. Rămas pe drumuri şi fără bani Alexandru se ocupă de afaceri necurate, desenează planşe pentru alţi studenţi, falsifică bonurile nefolosite de la cantină. La discotecă o cunoaşte pe Loredana, organizează o petrecere, are loc o noapte de dragoste care marchează începutul prieteniei. În continuare apare un securist care-i urmărea de pe la mitingurile studenţeşti, clanul sportivilor, chemarea la decanat a lui Cezar şi organul de securitate îl face să-şi trădeze prietenul Alexandru. Rămînînd a treia oară repetent Alexandru se transformă în comerciant ilegal, rămîne în căminul studenţesc şi stă pe blat într-o cameră. În camera alăturată locuieşte cuplul Victor şi Sînzîiana. Au loc mai multe peripeţii. Se înfiripă primele semne de dragoste dintre Alexandru şi Sînzîiana. Sînt prezentate evenimentele din Revoluţia din 1989, împuşcarea lui Victor, confundat cu un terorist, plecarea Sînzîienei în localitatea natală. Alexandru şi Cezar dau din nou examen la Facultatea de Hidrotehnică, profilul/ specialitatea geodezie-cadastru.

Sînzîiana îl cere în căsătorie pe Alexandru.

Pentru un timp lucrează ca barman la o pizzerie, iar comunicarea lui în rime este un lucru total nepotrivit, neconform cu realitatea.

Profesorul Gheorghe Gavrilov îl ia la o lucrare de cadastru, pe teren, împreună cu tehnicianul Stănică, un foarte bun profesionist, dar cu un trecut amoros plin de aventuri.

Prozatorul Daniel PRUNILĂ notează în continuare despre relaţia Sînzîianei cu directorul ei, vizitarea lui Alexandru de către soţia directorului, părăsirea domiciliului conjugal de către Alexandru; accidentul Sînzîianei şi scrisoarea de iertare adresată lui Alexandru din care reiese încă o dată calitatea lui de bun samaritean.

Alexandru şi Cezar termină Facultatea de Hidrotehnică, are loc prima zi de muncă a lui Alexandru pe teren ca inginer şi petrecerea cu inginerul de sistem.

Cezara Dobrea este angajat la O.C.O.T. şi se ocupă de măsurarea şi restituirea terenurilor oamenilor de la fostele C.A.P-uri. Sînt prezentate necazurile pe care le are cu oficialităţile locale, un primar este şi preot- un lucru mai rar după Revoluţia din 1989, discuţiile şi conflictele cu oamenii despre diferite abuzuri ale autorităţilor.

Cezar şi Alexandru ajung să fie angajaţi la O.J.C.G.G. şi se căsătoresc Cezar cu Maria şi Alexandru cu Ioana, ambele sînt surori. Urmează aventura eroilor noştri prin Germania în scopul cumpărării de maşini, apoi lucrează în mediul privat, Cezar se desparte de Maria şi pleacă din Germania prin Franţa şi Anglia apoi este expulzat în România.

Cezar revine în ţară iar Alexandru îl reangajează la firma sa, urmează boala lui şi eforturile disperate făcute de Alexandru pentru a-l trata în străinătate. Se însănătoşeşte pentru un timp, boala revine şi Cezar moare. Pe patul de spital Cezar rosteşte următoarea propoziţie către Alexandru: Bunul meu samaritean, iartă-mă!

Alexandru devine director al Oficiului de Cadastru, Subprefectul îl şantajează să semneze două Titluri de proprietate nesemnate şi de primar. Este chemat la D.N.A. şi află de la procuror că titlurile de proprietate s-au făcut prin încălcarea legii şi dă o declaraţie. Este înlocuit din funcţia de director şi rămîne director adjunct la O.C.P.I. şi inginer şef, este chemat din nou la D.N.A. în vechiul dosar al retrocedărilor ilegale şi devine inculpat. Se cere o nouă expertiză – a treia, trăieşte o mare bucurie în plan familial i se naşte fiica sa, Alexandra-Ioana. La proces este achitat, iar în Apel este condamnat la doi ani de închisoare cu suspendare şi la plata despăgubirilor. Lucrează în calitate de Persoană Juridică Autorizată iar la recursul de la Înalta Curte de Casaţie făcut de D.N.A. primeşte trei ani cu suspendare, sub supraveghere, cu o perioadă de încercare de cinci ani. La vîrsta de 50 de ani scapă de acuzare şi începe să-şi scrie testamentele, spiritual, politic, social economic, filosofic etc. care sînt total neînsemnate şi ar putea lipsi din roman. Mai sînt şi alte limite ale romanului, dar ele sînt insignifiante, pe lîngă frumuseţea demersului narativ, al clarităţii frazei, alternarea planurilor narative etc. ne îndreptăţesc să afirmăm că de acum steaua prozatorului Daniel Prunilă răsare pe cer tot mai luminoasă cu aura sfîntă de înger.

„Nici o facultate nu te învaţă ce să scrii şi cum să scrii. Într-o mare măsură scriitorul este un autodidact. Chiar şi cel care termină literele. Scrisul îl înveţi pe propria ta piele. Nimic nu poate înlocui experienţa de viaţă” afirmă acelaşi poet şi prozator Nichita Danilov şi credem că o astfel de judecată de valoare confirmă întreaga acţiune narativă a romanului Bunul samaritean al cărui autor este tînărul şi talentatul prozator Daniel Prunilă.