Mustafa KÖZ s-a născut la 7 ianuarie 1959 în provincia Nigde, ulterior s-a stabilit la Istanbul. După terminarea Institutului de Învăţământ Superior Ataturk, specializare Limba turcă, poetul a urmat studii de economie, drept şi jurnalism. În perioada 1996-2002 a făcut parte din boardurile mai multor reviste de specialitate precum Mavi Yaka, Edebiyatta Seçki şi Atika. A fondat revista literară „Şiir Oku”. Jurnale dintre cele mai importante din Turcia, Cumhuriyet, Evrensel, Ülkede Gündem, i-au publicat articolele cu privire la viaţa politică a momentului. De-a lungul timpului, poetul a refuzat premiile literare acordate volumelor sale. Poeme din creaţia sa au fost traduse şi publicate în mai multe limbi, franceză, engleză, spaniolă, română, germană, macedoneană, georgiană, kurdă, chineză şi catalană. Din 2011, Mustafa Köz este preşedintele Sindicatului Scriitorilor din Turcia (TYS). Din opera poetică: Visul lunii (1990), Imagini în apă (1991), Coşul cu crabi (1992), Nu stingeţi luminile copiilor (1992), Luni înainte de marţi (1995), Eternitatea pietrei (1998), Vraja focului (2003), Rană deschisă (2004), Clopotul somnului (2005), Inscripţii (2009), Poeme ţigăneşti (2011), Ropot de ploaie (2011), Moara de stele (2014), Percepţia de nod (2015), Vânt năprasnic (2015).

Niculina Oprea: Domnule Mustafa Köz, sunteţi cu adevărat un poet foarte important în literatura contemporană din Turcia. Mă simt norocoasă că v-am cunoscut cu mult timp în urmă la evenimente culturale majore din ţara dumneavoastră precum şi fiindcă am avut şansa de a traduce şi a publica poeziile dumneavoastră în revistele literare din România. Pentru cititorii noştri, puteţi să ne spuneţi cum aţi început să scrieţi poezie?

Mustafa Köz: Citind, evident! Primul poet pe care l-am citit a fost Nazim Hikmet, unul dintre cei mai buni poeţi de limbă turcă din ţara mea. După aceea, am fost curios să citesc poezii ale unor poeţi din alte ţări, astfel i-am citit pe Yannis Ritsos, Pablo Neruda, Louis Aragon, José Martí sau Nicolás Guillén. Scrierile acestor importanţi poeţi mi-au direcţionat comportamentul în ceea ce priveşte poezia mea şi chiar atitudinea mea politică. De altfel, încă simt că îmi sunt foarte apropiaţi aceşti poeţi. Citind cu atenţie creaţiile lor, am început să scriu versuri. Atunci aveam vârsta de 18 ani. Fără îndoială, în viaţa mea exista şi dragoste. Astfel, în cea mai mare parte a timpului, am început să scriu poezii de dragoste. Fără îndoială, primele iubiri au luat sfârşit iar din acei ani au rămas în urmă doar acele versuri.

N.O.: Cum aţi defini poezia dumneavoastră?

M.K.: De la început şi până în prezent, criticii literari au găsit în poeziile mele o orientare lirică iar eu sunt de acord cu ei. Uitându-ne la problemele sociale, acest lirism nu lipseşte. Durerea oamenilor şi a omenirii a fost întotdeauna o durere şi pentru mine. Mersul lucrurilor a devenit un martor al timpului iar poemele mele au devenit şi ele un instrument al mărturiei. Din când în când revin şi reflectez asupra fiinţei mele, cele mai mari tragedii ale timpului şi durerea omenirii s-au reflectat în versurile mele. În concluzie, aş putea să definesc poezia mea ca fiind un cântec al umanităţii cântată de un singur om.

N.O.: Sunteţi un poet foarte sensibil, poeziile dumneavoastră au o structură profundă, densitatea poetică impresionează cititorul cunoscător al fenomenului literar iar stilul dumneavoastră atrage cititorul de bună-credinţă. Care sunt motivaţiile de la care porniţi atunci când scrieţi astfel de poeme?

M.K.: Înainte de stil, gândesc la ceea ce voi spune în poezie, stilul vine după aceea. Fiecare temă are un stil propriu. De exemplu, în cazul unui vers dramatic, stilul pentru versul epic sau pastoral nu se aseamănă unul cu celălalt. Fiecare sâmbure dă naştere la propriile-i înfăţişări. Tot la fel şi cu stilul. Profunzimea poeziei are legătură cu limbajul. A scrie poezie înseamnă a crea o profunzime. Aşa că, în poeziile mele trebuie să creez propria mea profunzime. Această profunzime şi densitate trebuie să fie şi pentru mine o abordare. Mă străduiesc să fac acest lucru. Poezia reprezintă un act asemănător deschiderii unui puţ. Fiecare poet îşi sapă propriul puţ cu privire la limbaj şi sens. Fiecare poet îşi scoate singur apa din puţ.

N.O.: În cărţile dumneavoastră am găsit multă poezie de dragoste, credeţi că dragostea va salva lumea?

M.K.: Dostoievski a spus că „frumuseţea va salva lumea”, ceea ce mi se pare a fi foarte adevărat. Poezia nu este un duş făcut pentru o lume frumoasă? Scriem poezie pentru a face acest duş adevărat, pentru ca lumea să fie mai bună. De aceea există şi dragoste. De aceea se scriu poezii. Poezia mea nu poate salva lumea de la rău, dar dragostea poate demonstra omenirii că este ea însăşi o acţiune revoluţionară. A scrie poezie înseamnă şi a crede în dragoste. Din această cauză Yannis Ritsos a spus în versurile sale: ,,Cred în poezie, în dragoste şi în moarte,/ Acesta-i motivul pentru care cred în nemurire./ Scriu un vers şi scriu lumea;/ Eu exist, lumea există.’’ Şi în dragoste şi în nemurire se merge cu un vers, se merge cu o poezie.

N.O.: Credeţi că poetul reprezintă societatea?

M.K.: Poetul este reprezentantul limbii, nu al comunităţii. Pe de altă parte, societatea îl prinde pe poet de limbă. Dacă îl găseşte aproape de necazurile ei, atunci societatea îl poate face purtătorul ei de cuvânt, societatea îi citeşte cărţile şi îi asigură difuzarea cărţilor. Societatea îl poate face pe poet chiar un iniţiator în emanciparea ei.

N.O.: Sunteţi Preşedintele Sindicatului Scriitorilor din Turcia, spuneţi-ne câte ceva despre această organizaţie.

M.K.: Sindicatul Scriitorilor din Turcia (TYS) este o instituţie a scriitorilor cu o vechime de 42 de ani. Este o instituţie care în această perioadă a direcţionat literatura şi chiar structura socială. Eu sunt de şase ani preşedinte al acestei instituţii. Am desfăşurat foarte multe activităţi în legătură cu literatura. Am pregătit cărţi pentru cei mai importanţi scriitori ai ţării noastre. Am întocmit antologii. O nouă realizare a noastră va fi o antologie de poezie la care lucrăm. Întocmim o antologie biografică închinată tinerilor poeţi turci care au încetat din viaţă. Poezia a fost totdeauna unul din domeniile de bază ale activităţii TYS (Türkiye Yazarlar Sendikası) deoarece în aceşti 42 de ani la conducerea instituţiei s-au aflat mai mulţi poeţi decât romancieri. Şi în conducerea actuală se află cu preponderenţă poeţi. Din această cauză se desfăşoară mai multe activităţi legate de poezie.

N.O.: Din Sindicatul Scriitorilor din Turcia (TYS,) câţi poeţi, prozatori şi dramaturgi fac parte? Sunt mulţi, sunt puţini?

M.K.: Am spus că la conducerea instituţiei, de cele mai multe ori, s-au aflat poeţi. De asemenea, ca membrii, în sindicat există un mare număr de poeţi. La activităţi participă foarte mulţi poeţi însă nu avem o situaţie statistică referitoare la numărul acestora. Avem 700 de membri. Alături de poeţi sunt dramaturgi şi romancieri. De asemenea, scriitorii – ziarişti pot deveni membri ai sindicatului.

N.O.: Dincolo de propriile scrieri, cu ce altceva mai contribuie membrii dumneavoastră la buna desfăşurare a activităţii TYS ?

M.K.: Sindicatul are numeroşi poeţi ca membri. Aceşti poeţi se interesează şi sunt la curent nu doar cu problemele ţării lor, pe ei îi preocupă şi problemele pe plan mondial. În acest scop se adună laolaltă destul de des. Poeţii pot aduce în discuţie probleme de mediu, problemele sociale interne, disputele etnice, pericolele războiului nuclear. Astfel TYS (Sindicatul Scriitorilor din Turcia) desfăşoară o activitate permanentă, activităţile în legătură cu aceste probleme se regăsesc şi în comunicatele pe care le dăm de fiecare dată.

N.O.: Poezii din creaţia dumneavoastră au fost publicate în importante reviste literare din ţara mea. ,,România literară”, ,,Luceafărul” şi ,,Ramuri” sunt doar câteva dintre aceste reviste. Curând va fi publicată şi prima dumneavoastră carte în limba română.

M.K.: Vă mulţumesc pentru interesul şi dragostea dumneavoastră pentru poezie. Ştiu că poezia română contemporană este foarte prolifică şi că atrage interesul atât al lectorilor cât şi al cititorilor pur şi simplu. De aceea voi fi fericit să văd poeziile mele în limba română. Da, aveţi dreptate, poezii de-ale mele au fost publicate în mai multe reviste din România. Această carte de poezii se va publica mai întâi în România. Sunt încântat să-mi citesc poeziile în limba română, limbă care constituie o parte importantă a familiei limbilor din întreaga lume. Îmi exprim speranţa că cititorii vor găsi în versurile mele căldura şi apropierea care le aparţine. Şi acesta este încă un motiv ca eu să fiu fericit. Necazurile, îngrijorările, bucuria oamenilor, sunt la fel în orice parte a lumii. Voi fi foarte fericit dacă poezia mea va duce puţină tihnă şi puţină reîmprospătare culturală cititorilor dumneavoastră.

N.O.: Pe masa de lucru a poetului Mustafa Köz ce proiecte se află?

M.K.: Aştept să-mi fie tipărite trei cărţi. Una dintre acestea conţine poezii despre Mare deoarece locuiesc într-o localitate aflată pe malul Mării Negre. Această localitate a intrat în poezia mea cu natura, folclorul şi istoria ei. A doua carte are în cuprins poezie scrisă cu privire la relaţia dintre Poezie şi Filosofie. O parte a acestei cărţi are în alcătuire versuri scrise anume despre Poezie. A treia carte conţine versuri pe care le-am scris pentru copii. Dacă se eliberează de copilărie, atunci poetului nu-i mai rămâne nimic în urmă. Eu cred în acest lucru.

N.O.: Vă mulţumesc.

M.K.: Vă mulţumesc şi eu, dumneavoastră şi Poeziei. Vă urez ca Drumul Poeziei să vă fie îndelung!

Ianuarie – Februarie 2017

Bucureşti-Otopeni-Istanbul