Gabriel-Vincenţiu MĂLĂESCU

Să pot gusta   

Sînt la hipermarket

şi aş vrea

să cumpăr conserve

din care să pot gusta

o dimineaţă de mai

cu arome florale,

o zi toridă de vară

cu sare marină

şi iz de ocean

sau o zi cu mireasmă

de gutui,

cărnoasă ca perele de toamnă,

iar la sfîrşit

să pot savura

o oră de ger cumplit

şi zăpadă.

 

Alesul

Şerpii de vată ai ceţii

încolăciţi cuprind iezerul,

sublimînd rouă de pe frunte

în ace de gheaţă strălucitoare.

 

înălţimile respiră cu greu

aerul rarefiat al dimineţii;

obrazul stîncii brăzdat

întunecă zorii zilei de vară.

 

Pe creştetul pietrei stau aşezaţi

îngeri şi demoni laolaltă;

nimic nu pare de neînvins,

doar să ştii care este alesul.

 

întuneric

Nu aprindeţi lumina!

Lăsaţi-mă să scriu pe întuneric.

 

Numai aşa pot să-mi exprim sentimentele

în clar-obscurul razei din fereastră,

cînd nu mi se poate observa

expresia feţei,

în dezacord total cu ceea ce scriu,

cu ceea ce sînt,

cu ce aş vrea

sau aş putea ca să fiu.

 

Zorii

Zborul ieruncii

în cîmp

a prevestit zorii.

 

Norii s-au grăbit

să ajungă din urmă

noaptea.

 

Rouă a-nfiorat

toate florile.

 

Cînd primele raze

au străpuns cerul,

pe ramuri

dormitau încă

pîrşii.