FLOARE ALBĂ

Inima bate în doi timpi

Colindînd iarna în cete;

Floare albă, fără ghimpi

Te-ai insinuat în plete?

 

Se întoarce vremea iar

Cum a fost şi altădată;

Ninge straşnic la hotar

Basarabia-i furată…

 

Lumea mare-i aurită

Ca o floare de cais;

Viaţă, ce mi-ai fost ispită

Nu te mai păstrez în vis..?.

 

Nu sînt un pretins erou

Fuge dragostea din mine;

Vreau să văd cum cerul nou

Tulbură vara-n stamine…

 

Clipa în cutremurare

Doarme răstignită-n pleoape;

Un scatiu zburînd pe zare

Pare înlănţuit de ape?

 

Soartă pentru cine schimbi?

Fericirea de altădată;

Floare albă, fără ghimpi

Lasă-mă să mor o dată !?

 

Basarabia-i furată…

 

 

COPILĂRIE ALBĂ

Te văd urcînd în sunet de baladă

Copilărie albă, chip nemuritor;

Arborii îşi scutură haina de zăpadă

Într-o amintire m-am făcut izvor ?

 

Bate un vînt prin codrii înverziţi

De seve dulci. Cuminţi în aşteptare;

Teii îmi leagănă anii înzăpeziţi

Precum un vultur atîrnînd pe zare….

 

Vin pe la ciuturi apele să-nsemne

Bătăi în poarta dorului de neam;

Corul de îngeri răsărit sub gene

Îmi face clipa, rană pe un geam ?

 

Singurătatea unui ecou mă fură

De suferinţă în orele pustii;

Oamenii privesc minunea din natură

Visînd cu noaptea în frunze aurii…

 

Acum mai singur mă întorc în sat

Seara cînd luna începe să răsară;

La Schit se-aud cum clopotele bat

Şi cîntă o doină la-nceput de ţară !