Adresa electronică a vulturilor
Între Iaşi şi Sculeni,
12 km pînă la vamă,
la intrarea în localitatea Vulturi
întrebam un Ambasador cultural de Iaşi
şi un premiant pentru poezie
adresa lui George Vulturescu
din marginea vestică a cerului românesc
şi nimeni n-o avea la îndemînă,
dar nici eu nu eram
în cerurile net-ului,
ca să mă prăpădesc
fără adresa electronică
a Vulturului,
căruia să-i comunic de existenţa
unui pîlc de cuiburi, unei colonii
de aripate înrudite,
unei localităţi, Vulturi,
prin care am tot trecut grăbit
dus-întors,
mînat ori de dor de Iaşi,
ori de dor de Chişinău
(numai nu de vamă)
şi nu am băgat de seamă,
pînă la acest drum pe faţa pămîntului,
cînd constatam
limpezimea tăriilor
peste drumurile de risipire
de la Iaşi spre Acasele cui ne are,
iar o tărie de alinarea despărţirii
se zbătea îmbuteliată, etichetată fals
Perla Harghitei,
şi nimeni nu-i ştia soarta –
nici cei din ceruri,
nici cei de pre pămînt…