AVENTURARE ÎN SUBLIMUL REFUZ

      Motto:

 „Noi am refuzat ceea ce voia în noi animalul şi am vrut să regăsim omul pretutindeni unde am văzut ceea ce îl striveşte“ (André Malraux: Vocile liniştii).

 

Șir fără început sfârşit – coloană a infinitului din tată în fii

cu inima flacără sublimă vibrând în mâinile spre cer înălţate întru continua rugă –

sufletul cuvintelor chei între dinţi,

aventurat în marele refuz al orbeniei lui „zoon politikon“,

înfrunt ororile unui timp cangrenat involut

prin dementele sorburi ale hazardului tentacular –

sahare de zaruri invadând totul până în dulcissimul sperjurul ademenitorul neant

al nimănui „de iure“ şi-al tuturor „de facto“, prieteni ! …

Brigand prin complotul tăcerii de plumb şi uraniu,

explorez somnambulice spaţii halucinante

unde în continuă izvornică împreunare

între nadir şi zenit,

din paradisiace aparente măşti ale nefiinţei,

euri-bumerang din sine în sine se întorc reîntorc

prin ploaia de ochi flori imposibile obiecte ciudate cuvinte

roiuri de fulgere trombe de plasme evantaie de sonuri sintagme

pe scări de magneziu înscriu breşe-n abis

genezicele sângelui iniţiale mări – sorb de regnuri al vieţii sublim malaxor –

groaza foamei oarbe de a fi cu orice preţ, în expansiune,

când tutelara matrice a toate cele ce sunt precum nu ar fi

în rotitoare trecere întrecere în transă,

păduri vinete-gri de polipieri lansează ritmic spasmodice atavice umbre

în oceanul primar al marilor mume – avide goluri matrice ascunse –

trecutul – coada lui uroborus nesătule înghit smulg din prezent clipă de clipă

şi valuri-valuri irup noi şi noi aleatorii generaţii de sacrificiu

în histerice jungle de nervi aţâţate nebune vâlvori …

 

Învăluitoarei întreţeseri pe negru câmp palpită

seminţe purtând ancestrale explozii de infiniţi însetaţi de jocul firii cu sine …

trec supralumi prin infralumi şi invers

genezic paradis prin apocaliptic infern … haosul unui timp deflorat

plonjează în sonor muzical cosmos albind …

în spiral continuu zbor al vieţii joc desfrâu de ispite înfloreşte în athanor

noi năvalnice pluriversuri, de se sperie imaginaţia

platului orizont al scurtei îngustei noastre căutări-vieţi prin fragilul vas –

fratele corp mereu sacrificat …

tornada rostirii cu mii de capete – etern maelstroem –

din abisale rădăcini la fără fund guri de apex sorbind

prin gâturi miriade în răsucire scormoniri vise

răbufneşte fulger Firea săgetând neantul cu puncte gravide –

ghem de infinite dimensiuni în devenire –

în văzuta şi nevăzuta eternă comedie ce mişcă-se-n spirala de spirale –

eternă rotire întoarcere reîntoarcere a lui ulysse în ithaca „vai !“ inexistentă …

nicio penelopă nu-l mai aşteaptă … nausika diotima în alt cer zboară,

sirenele behăie-n broscării …

circe atotînjositoare pre toţi în porci îi schimbă …

plaudite amici plaudite trimalchio împănează porcii cu lebede …

petronius arbiter seneca demn elegant se sinucid …

în lupta tuturor contra tuturor toţi vorbesc, lovesc toţi, nimeni nu ascultă …

plaudite plaudite amici… spectacolul grotesc nu are sfârşit;

în luminile rampei se acuplează misterul nimeni cu infinita regina hazardului …

domnul godot nu mai vine nici azi, nici mâine …

joacă zaruri cu sine însuşi plictisit de moarte,

mâna stângă cu mâna dreaptă la nesfârşit …

magister ludi al jocului cu mărgele de cristal a fost reciclat în sisif

plaudite amici … lumea întreagă pe tobogan alunecă jucând zauri …

canastă barbut alba neagra ruletă … ruleta rusească …

plaudite carissimi amici … şase-şase-şase … marţ !

plaudite plaudite … comedia cheală al dracului se mişcă, joacă din buric;

îşi joacă buricul cu piercing de zaruri de aur …

 

ÎN MARELE TURBION AL HAZARDULUI

Aurora nimănui şi a tuturor deflorarea beznei polare

pe toboganul nimicului găunoase viermuinde cuvinte

dulcissime în timpane aţâţă haite de simţuri entropia

redundant vin revin ecouri orbitoare barbare

zerourile de după virgulă în desfrâu ridicate la puterea zero

nula cohorte de molohi eclozează golul prin holografice goluri

caracatiţe de plăceri avuţii avortonii deşertului vamă

mărire glorie stearpă în marele turbion al hazardului

cu negre păroase labe jucând zaruri galaxii nebuloase

în ritmul necuprins al Big Bangului din sunetul originar

al prezentului univers în expansiune spre roşu grăbit

căderii-n imploziile negrelor găuri mici tot mai mici …

cerul cu stelele toate piere-n zeroul clepsidrei

zornic spre punctul mirului iniţial din care iubirii toate-au zbucnit

iubire dintru nemărginita nemuritoarea iubire

noul tânărul univers în devenire pulsul eternului mâine …

din mine din tine în noi unică veşnică revenire

a lumilor toate în noi – împlinirea visului din ochiul veşnic deschis

 

ASTERISCUS MELANCOLICUS

Asteriscus melancolicus în aerul iernii

vei citi pe o urmă de fulg

despre căderile timpului în gol;

„ex nihilo nihil“ hazardul înfulecă totul …

cu degetul vei scrie pe nisip

în lumina tăcerii

cuvinte vagi dintr-o limbă uitată

prefirată ca nisipul în vânt,

limbă nouă părând acum …

pe omătul nopţilor albe

cu degetul îngheţat vei scrie

ceea ce a rămas

despre uitarea ca o rană închisă …

pe faţa apei în zori vei scrie, vei scrie

cu stilul, cu braţul, cu mintea

pe frunze, pe pietre, pe solzi, pe azur

fum albastru subţire

vei trece în amintire

ştire, neştire …

 

ETERNUL SUPREMUL VIGIL

În spatele văzutelor nevăzutelor auzitelor neauzitelor

eternul supremul vigil

suveran peste holograme sondează continuu hazardul ce-i scapă mereu …

el, marele maestru, magister ludi,

marele arbitru necunoscut

zvârle aleatoriu zaruri numere gene coduri simboluri litere

rupe sigilii în joc

amestecă rădăcini seminţe flori sânge aur de cuvinte foneme

în alchimicul caleidoscopic cuptor athanor

unde esenţele vieţii suflete semănate culege

din nesfârşitul periplu

visând paralele probabile lumi foste ori viitoare,

mereu pe sine căutându-se pe spirala de spirale a întâmplărilor –

asumată aventură din fenomen în esenţă

spre polara fixă stea,

din bezna sterilă a haldei cât muntele,

fulgeră cristale în joc de raze

 

ARHEII HAZARDUL SFIDÂND

Seară de seară prin jungla de gene

fără scări prin aven în abisul din mine cobor

în celălalt eu, cel cu jupuită pielea,

înaintez peste ea, înscrisurile-i în arderi de tot purific

nicicînd, nici în adânc dormind –

ultim avatar prin labirint

prin culoarul meu de timp

nu rostesc niciun cuvânt;

spaţiotimpul „vai“ ! este minat …

prin văluri de aparenţe

peste munţii de zaruri

sufletul oricând poate exploda;

în paralele oglinzi răsar dispar

în aure cuvinte de foc

pe mine scrise de mâna fără corp

în universala carte a vieţii hieroglifa unic genom –

arheul amprentei, „mane tekel fares“

peste moarte hazardul sfidând …