Svetlana Cîrlan

O domnişoară cu dichis din Republica Moldova ne trimite versuri revoluţionare şi extrem de sincere! Nici domnişoara nu-i mai prejos. Avem la redacţie şi o fotografie. Anunţăm cu părere de rău că imaginea nu şi-a găsit locul în această rubrică, ar fi stîrnit interesul spontan şi unanim al publicului, mai ales al celui masculin. Cînd standardele europene sînt îndeplinite din toate punctele de vedere, viaţa devine şi mai frumoasă!

Cît priveşte poeziile, sînt şi acestea interesante, pătrunse de dor, amor şi fior. Nu cităm din ele pentru că ambiţiile tinerei autoare depăşesc cu siguranţă cadrul modest pe care îl oferă poşta redacţiei. Ne mulţumim deocamdată să-i transmitem urări de mai bine, succes şi inspiraţie.

Şi o concluzie: poezia trece Prutul, înainte şi înapoi, sfidînd orice politică.

Dan Mihalache

De cînd cu protestele anti-guvernamentale, toată lumea vorbeşte în versuri, ceea ce nu-i rău. Într-un fel, astfel a fost reabilitată poezia, care, trebuie să recunoaştem, are o faimă proastă peste tot în lume. De ce? Pe de o parte, pentru că imaginea romantică a poetului încă trăieşte printre noi, fiind văzut precum greierele din cunoscuta fabulă, un fel de neica nimeni, taie frunze la cîini, deci în totală contradicţie cu mentalitatea pragmatică a lumii în care trăim. Pe de altă parte, pentru că receptarea poeziei depinde de educaţie şi de gust, doi factori care se întîlnesc foarte rar. Adică pînă şi cititorii foarte informaţi au voie să spună: Da, ştiu că acest poet e foarte valoros, dar mie nu-mi place.

În cazul dumneavoastră, domnule Mihalache, vă spun sincer: e posibil să aveţi talent, e posibil ca versurile pe care le scrieţi să fie bine prizate în anumite cercuri, dar mie nu-mi plac, am impresia că sună a gol. Pentru a fi în rezonanţă cu protestatarii din pieţe, declar şi eu, în rime, că pornografia nu ascunde inerţia, adică toate aceste cuvinte tari, nejustificate estetic, nu salvează textul propus de dumneavoastră, ci dimpotrivă, se încadrează într-un val prea mare pentru a mai putea fi distinse.

Asta este părerea mea. Dar nu fiţi îngrijorat, există mulţi alţii care vă vor da dreptate!

Ionela Untu

Gînd la gînd! Îmi trimiteţi versurile onctuoase şi luminoase pe care le aşteptam. De această dată, am voie să comentez în rubrică! (Mică explicaţie pe care o datorez cititorilor: mulţi poeţi se tem să intre în ghearele mele şi prefer să le răspund pe email, dar continuînd aşa, ce mai scriu în revistă?!)

Epitetul ”onctuoase” nu este o glumă proastă, ci consider că se potriveşte de minune cu versurile pe care le scrieţi, alunecoase şi… remanente ca nişte pete de ulei. Conotaţiile afirmaţiei mele par a fi mai curînd negative, dar nu e aşa. Este doar o imagine, în lipsa alteia mai inspirate, prin care vreau să sugerez modul fericit cum reuşiţi să creaţi un univers obsesional, care se separă spontan de balastul liric produs din prea mare entuziasm la fel cum uleiul se separă de apă. Şi bineînţeles, la fel cum talentul autentic devine evident în raport cu mimarea lui, care se practică pe scară largă, la noi şi aiurea.

Felicitări, stimată poetă, şi să auzim de bine!