GREGORY RABASSA (1922-2016): COMEMORARE  

GREGORY RABASSA (1922-2016), A CELEBRATION

Reading & Conversation

The Center for the Humanities

The Graduate Center, CUNY

350 Fifth Avenue, Rooms 9204-9206

New York, NY 10016

Fri, Oct 21, 2016, 06:00 PM

 

Cuvîntul poetului şi editorului Stanley H. Barkan

 

Prima dată l-am considerat prieten pe Gragory cînd a editat numărul brazilian al revistei Translation.

La sfîrşitul părţii despre editor, era o notă biografică de trei rînduri, ultimul rînd fiind: Traducere  Fata din  Ipanêma, de Vincícius de Moraes (Cross-Cultural Communications, 1982).

Gregory ar fi putut adăuga un alt volum la cele trei traduse, ale unor renumiţi scriitori spanioli şi brazilieni, dar a ales ca în ultimul rînd al biografiei lui de trei rînduri să crediteze mica mea editură.

L-am întrebat pe Gregory de ce a făcut asta şi mi-a spus, dîndu-mi un ghiont, „Pentru băieţi!”

Acesta a fost începutul unei frumoase prietenii cu un om care a atins cel mai înalt nivel al profesiei sale, cu siguranţă cel mai renumit traducător de literatură spaniolă şi portugheză din lume.

Oare nu Garcia-Márquez a spus despre traducerea lui Gregory, Un veac de singurătate, că “Este mai bună decît originalul.”?

El şi Asturia au primit Premiul Nobel pentru calitatea traducerilor lui Gregory.

Şi se spune că “Dacă ar exista Premiul Nobel pentru traducere, Gregory Rabassa ar fi primul care l-ar primi.”

Am avut privilegiul prieteniei lui şi al publicării a două cărţi, însoţite de casete audio.

Zi noroasă în cenuşiu Minor, singura lui carte de versuri proprii şi Fata din Ipanêma, singura carte de poezie pe care a tradus-o pînă nu demult A doua este, de fapt, un capitol, singurul de poezie, din cartea de amintiri premiată: Dacă asta e trădare: Traducerea şi nemulţumirile ei.

Gregory m-a inspirat ca poet şi m-a încurajat ca editor.

Odată l-am întrebat  pe Stanley Kunitz:”Cum putem reconcilia nepotrivirea  care  apare uneori între  activitatea creatoare a marilor artişti şi vieţile respingătoare ale acestora ─  Picasso, Pound, Wagner.

Kunitz a spus: “Doar oameni suntem.”

Niciodată nu am considerat acel răspuns mulţumitor, deoarece, în viziunea mea, marii artişti ar trebui să fie modele pentru om, ceva pentru care să lupte omenirea.

Ei bine, în Gregory Rabassa am găsit un astfel de model: un mare traducător ŞI un mare om.

Nu a uitat niciodată de unde a venit.

A fost unic printre cei Mari.

Nu s-a considerat niciodată deasupra celorlalţi.

Îmi lipseşte, îmi va lipsi în fiecare zi din viaţa mea, atît cît a mai rămas din ea.

 

CÂND SE VA NAŞTE UN ALTUL?

Traducere Olimpia IACOB