Nu puţini sînt poeţii, mă refer mai ales la cei din peisajul liric ieşean, care să nu fi fost tentaţi să-şi exprime opinia, mai mult sau mai puţin critică, în legătură cu cărţile pe care, citindu-le, le-am reţinut într-un fel sau altul. Am putea exemplifica destul de convingător cu poetul Emilian Marcu, cel care în „Convorbiri literare” „împeniţează” o parte dintre apariţiile tipografice (textele au fost reunite în volumul Vitrina cărţilor, PIM, 2013) ori regretatul Lucian Dumbravă, care a publicat în 2003, la Editura Cronica, o veritabilă exegeză, Abstracţionism şi sugestie în poezia lui Constantin Mănuţă, cărora le putem adăuga o pleiadă de poeţi care încă nu şi-au adunat între coperţile unei cărţi multitudinea de cronici şi recenzii, aşa cum este cazul lui Cassian Maria Spiridon, ori Liviu Apetroaie, Marius Chelaru, Daniel Corbu, Vasile Fluturel, Valeriu Stancu, Valentin Talpalaru, Vasile Filip şi alţii.
Cu o astfel de carte, circumscrisă domeniului criticii literare, îşi completează aria preocupărilor poetul şi omul de cultură ieşean Constantin Mănuţă. Este vorba de volumul Magia scrisului (Iaşi, Editura All Zenit, 2016, 524 p.), carte izvorînd, conform spuselor autorului, din „necesitatea de a pune în faţa ochilor cititorilor recenziile scrise prin diferite ziare şi reviste, timp de 20 de ani”.
Împrăştiate de-a lungul anilor print-un număr mare de publicaţii („Flacăra Iaşului”, „Opinia”, „Cronica”, „Cronica veche”, „Poezia”, „Coloana infinitului” (Timişoara), „Luceafărul” (Botoşani), „Academia bîrlădeană”, „Baaadul literar” (Bîrlad), „Surîsul Bucovinei”, „Scriptum”, „Neamul românesc”, „Ginta latină”, „Bucureştiul literar şi artistic”, „Antiteze” (Piatra Neamţ), „Revista română” (Astra-Iaşi), „Oglinda literară” (Focşani), „Vatra veche”, „Etnogeneze”, „Moldova literară”, „Dor de dor” etc.), în aceste texte poetul Constantin Mănuţă şi-a devoalat slăbiciunile cînd a fost vorba de propriile lecturi. Nu s-a oprit cu precădere asupra unuia sau altuia dintre genurile literare ori domeniu al culturii, cu atît mai puţin asupra unei selecţii de autori.
Aduce, grupîndu-i în acest volum, un „binemeritat şi pios omagiu” unor autori ce i-au fost prieteni apropiaţi şi care au trecut Styxul cu barca lui Charon: Ion Boroda, Dumitru Donescu, Lucian Dumbravă, Ion Nuţă, Petre Herţanu, Ion Chiriac, Daniel Lascu, Marinică Popescu.
În cartea lui Constantin Mănuţă autorii asupra cărora se apleacă recenzîndu-le cărţile sau, uneori, realizîndu-le portrete sînt rînduiţi în ordine alfabetică, fără trimiteri exprese la criterii valorice, volumul avînd un caracter eterogen. Astfel, se regăsesc în cuprinsul opului puncte de vedere şi prezentări de cărţi ale poeţilor, prozatorilor, criticilor etc. În cazul unora le este prezentată cîte o carte (Emil Ariton, Gh. Badea, Mioara Bahna, Livia Ciupercă, Boris Crăciun, C. Huşanu, Ion Maftei, Matta Svetlana Paleologu, Emanoil Rei şi alţii), iar pentru alţii, manifestînd un interes aparte, a publicat de la două pînă la opt recenzii (C. Bihara, N. Busuioc, Bică Nelu Căciuleanu, Sorin Cotlarciuc, D. Donescu, Florentin Dumitrache, V. Fetescu, V. Filip, V. Fluturel, M. Liţu Munteanu, Emilian Marcu, G. Popa şi alţii). Aşa cum era de aşteptat, a lecturat cu pasiune şi a prezentat sine ira et studio cărţi ale unor poeţi deja consacraţi, precum G. Popa, Emilian Marcu, V. Fetescu, V. Filip, V. Fluturel, M. Liţu Munteanu, ori ale unora care cer „drept de cetate”, fiindu-le semnalat debutul: Olga-Alexandra Diaconu, Viorel Patraşcu.
Cartea de proză semnalată este semnată de Maria Apostolescu, Bică Nelu Căciuleanu, C. Huşan, Emanoil Rei.
Portretele literare realizate sînt captivante şi interesante, precum cele dedicate profesorului Gavril Istrate, criticului literar Constantin Dram, poetului Daniel Lascu ori prietenului său de suflet Marinică Popescu.
Pe lîngă recenziile şi portretele literare cuprinse în volum, acesta mai are o secţiune, Addenda, în care şi-augăsit locul articole referitoare, în parte, tot la literatură. Sînt puşi în paradigmă trei poeţi-medici: V. Voiculescu, Ion Hurjui şi Mihai Vasile Botez; este prezentată familia de poeţi Vasile, Antia-Ştefana şi Florin-Mihai Fluturel; se apleacă asupra ars poeticii lui George Popa, a Codului penal liric al lui Gruia Novac jr. şi a pedagogiei poeziei din perspectiva lui Vasile Fetescu.
Este de reţinut că în această secţiune a cărţii este publicat un consistent articol Copilăria în opera literară a lui Vasile Filip, semnat de distinsa doamnă Magdalena Mănuţă, partenera sa de viaţă.
El însuşi poet de marcă, autor al nu mai puţin de şaisprezece volume de poezie: Din toate rănile sufletului (1997), Orele umbrei (1998), La răsărit de cuvînt (1999), Steaua de cucută (2001), Instanţă grea (2003), Zidit în zbor (2004), Înzăpezit sihastru (2006), Melancolie de stea (2007), Cocor de fum (2008), Taina din rană (2010), Crucea viscolită (2004), Fior tîrziu (2011), Nelinişti astrale (2013), Privirea înserării (2013), Nepoţi de dor (2014) şi Plîngere postumă (2015), cărora li se adaugă o necesară antologie: Fragedul contur (2014), Constantin Mănuţă ni se dezvăluie lecturii sub o altă înfăţişare, anume aceea de critic literar.
Nu ne propunem o analiză a judecăţilor asupra operelor care i-au reţinut atenţia. Este cert că în această carte poetul ni se relevă ca un posesor al unei deosebite culturi literare, şi ca bun analist, ceea ce-i permite să se mişte cu dezinvoltură în spaţiul criticii literare.