E TIMPUL…

E timpul ca să-mi vînd trecutul

Pe-o litră de speranţă-n viitor,

Clepsidra cerne aşternutul

De viaţă-n ritm clocotitor.

 

E timpul să privesc în zare

Enigma clipei care vine

Şi s-o aştept cu alinare

În gara trenului din mine.

 

În şuier lung noi amîndoi

Să ne-ndreptăm spre neştiut,

Speranţa să-nflorească-n noi,

Să dăm, uitării-acel trecut.

 

E timpul ca să-mi vînd trecutul,

Speranţa fie-mi începutul.

 

NELINIŞTE

Se stinge gîndu-n apă rece,

Doar întrebări bolborosesc,

Ideile vor ca să plece

De ele să nu-mi amintesc.

Şi-atunci eu voi fi cu mine

Pierdut în liniştea din jur,

Iar întrebări în pustiime

Bolborosi-vor împrejur.

 

Nu voi găsi răspuns la ele

Deşi aş vrea, dar nu am cum

Sînt singur, gîndurile mele

Pierdute-s în perdea de fum.

 

Se stinge gîndu-n apă rece

Trăirile se vor petrece.

 

 

IAR RENĂSCUT

Nopţile plîng cu lacrimi stelare

De dorul luminii pierdută,

Pe Calea Lactee se pierde-n spre zare

Iubirea de azi şi trecută.

 

În negura nopţii, doar gîndul e treaz

Visînd la împliniri trecătoare,

Iar stropi de-amintiri prelinşi pe obraz

Păstrează în ei o vrajă-n candoare.

 

Trăirile toate se-adapă acum

Din apa luminii-nfrunzită,

Vezi, astăzi s-a-ntors din drum

Iubirea mea mult dorită.

 

Mă simt liniştit în plînsul tăcut,

În dragoste, iar renăscut.