ADIERI

În unda înţelesului

o adiere-aproape

cît să răstoarne umbra

pe lama ei subţire

adaosul străpunge

prin străvezia teacă

răsar fuioare limpezi

înmiresmate-n sunet de dulce armonie

 

Cum doruri se încheagă

luminile-ndărăt

înspre izvoare-și poartă

silabe de omăt

– din unda înţelesului,

o boare…

SEMNE

Necunoscutele,

hieroglifele somnului, se nășteau calde

foi de viţă plutind pe sub norii de mentă, sticloși,

peste hotar

inundă uitarea…

 

Văd holda macilor arși

mătasea sfîșierii adulmecînd ispita,

 

Inadecvată-i tînguirea sub pomul neumbros

cu transparenţa împletită-n șase

fără de vină-n miez de cerc supus

și numai ceaţă împrejur

și-un fir însîngerat iradiind

părea că generează subţirea rază de realitate…

 

 

PRE-GĂTIREA

Am plivit neamuri,        și neamuri

pînă cînd curată grădina ca lacul s-a luminat

numa-n oase un scîncet de nea făinoasă

Lumea în care m-am așezat sclipea nefiresc

de nu-nţelegeam dacă-i vicleană

ori vederea-mi luase

Atunci am pornit după umbra inimii

răsfrîntă

în pruncul acesta prea trist al poemului

nehotărît să se nască…

 

 

SCLIPIRI EXACTE

Cine

își azvîrle inima în bătaia de umbre

din ceasornicul astrelor

Cine înteţește focul adînc

abisala uimire de viaţă…?

 

În faguri stau lupii albi

neagra singurătate cosmică tace tăcerea…