* * *
Tu
Care-ai aflat leac tuturor relelor Lumii
Care ştii să te rogi şi să plângi
Să iubeşti să blestemi
Să mângâi şi să sfâşii
Tăcerea înfiorătoare a morţii
Tu
Care-ai ştiut să naşti
Să plămădeşti
Din pulberi sfârşite
Minunea
Trimite-ţi răsuflarea
Vieţii şi peste mine
Acum
Nu uita că sunt trup din sufletul tău
Aer şi durere a trupului tău abia acum cunoscut
Nu puteai fi altfel
Ochii tăi
Fântâni în adâncurile mele
Zâmbetul şi atingerea
Ta
S-au rotunjit în viaţa
Descoperită acum
Întâi
Prin tine
Iubito
* * *
Îndură-te
Iubito
Şi suflă cenuşa din sufletul meu
Spală cămaşa de negura grea
Şi scoate-mi trupul
Scapă-l de biciuirea acestei zile
Nu uita să iei cu tine
Toate darurile mie hotărâte
Stau gol aici înconjurat de
Gheţurile care-şi strâng dinţii
În trupul meu
Iubito
Fiecare secundă fără tine
Fără dogoarea care să-mi vindece sufletul bolnav
Ucide perfid iluzia zborului albastru
Nu rătăci şi nu întârzia prea mult
Ce cumplite opriri te ţin atâta vreme tăcând
Cine a pus lanţurile nesuferite pe şoaptele de miere
Îndură-te
Iubito
Şi vino din îndepărtarea ticăloasă
Salvează-te şi ia-mă cu tine
Iubito
Cămaşa de mire tremură
Spânzurată pe culmea din
Neasemuitul tău vis
* * *
Într-o asemenea zi
Plânsul invadează lumea
Dureroasă pătrunderea noii lumini
În întunericul Marii Lumini
Ochiul mamei
Ochiul tău
Buzele mamei
Buzele tale
Şoaptele mamei mângâietoarele pierdutele
Şoaptele tale
Pasul mamei plânsul mirarea
Divinul sân
Ale tale daruri
Stingerea luminii ei
Naşterea nesfârşitei tale iubiri
Viaţa mamei stinsă
Rodind
Viaţa ta dăruită
De-a pururi
Visului meu
Încredinţează-te
Iubito
Pregătit sunt în această zi
Fără teamă să pornim
În adâncul tainic
Al pădurii sufletului nostru
Dintâi
Iubito
* * *
Acum se aude
Primul strigăt
Al Morţii
Cel dintâi semn al
Împotrivirii
Spre întuneric m-ai trimis
Din ziua întâi
Mamă
Dorul tău de acolo de unde eşti
Îmi prinde uşor tâmplele înflorite
Cum s-a făcut de-ai rămas atât de tânără
Şi de întreagă în trupul meu rătăcit
Mamă
Pântecul tău s-a uşurat de Moartea
Căreia i-ai dat viaţă în acest ceas
Al nopţii abia născute din Vărsător
Stau singur acum şi te-aştept
Trupul hidos al morţii
Dispare la cea dintâi respiraţie a ta
Iubito
Noaptea ne împrumută hainele
Pentru sărbătoarea de taină
Pentru logodna fără sfârşit
Pentru zborul neînchipuit
Al celor hotărâţi de zei în
Iubire să-şi ispăşească vina
De-a se fi născut
* * *
Tremurând aştepţi căderea
Securii
Pe gândul tău chinuit şi bolnav
Îl întinzi şi-l ajuţi să se poarte
ca un adevărat bărbat
Să nu fugă să nu scâncească
să privească drept şi curat în tăişul
Securii
Dar când totul e pregătit pentru
această dreaptă ceremonie
Un înger albastru pogoară cu
Aripi păgâne
Veşti de iertare dăruind
Binecuvântând păcatul
Ceresc
Iubito
Câtă durere cumplită durere
Nesfârşită iubire nepământească iubire
Suflete bete de minciună şi păcat
Logodite-ntr-un ochi negru
Colindând fără încetare
Locurile lor dobândite pe drept
Un înger albastru
Se înalţă la ceruri veste ducând
Că-ntr-un loc pe Pământ
Iubire nepământească legând
Un Adam şi o Evă îmbrăţişaţi
Zi şi noapte prin lume-alergând