Jorge Luis BORGES (1335-1405)

Tamerlan

 

Regatul meu e din această lume. Temnicerii

şi închisorile şi săbiile execută

ordinul care nu se spune de două ori. Cuvântul

meu cel mai scurt e de fier. Până la secretul

inimii, lumea ce nu aude

niciodată numele meu, departe,

este unealta docilă a voinţei mele.

Eu care am fost un baci în câmpie,

am înălţat flamurile mele în Persepolis

şi am potolit setea cailor mei

în apele Gangelui şi în Oxus.

Când m-am născut a căzut din cer

o sabie cu semne talismanice;

sunt şi voi fi mereu acea spadă.

Am biruit grecii şi egiptul,

am pustiit nesfârşita Rusie cu puternicii

mei tătari, am ridicat piramide de capete,

am înhămat la carul meu patru regi,

care nu au vrut să respecte sceptrul meu,

am aruncat în flăcări la Alepo,

Coranul, Cartea Cărţilor,

înaintea zilelor şi nopţilor.

Eu, roşul Tamerlan am luat în braţe,

pe inocenta Zenocrate a Egiptului,

neamul ca zăpada înălţimilor.

Îmi amintesc grelele caravane

şi norii de pulbere ai deşertului;

de asemenea, un oraş de pământ

şi lămpi cu gaz în taverne.

Ştiu totul şi pot totul. O carte funestă

nu arată încă, ce mi s-a descoperit,

că voi muri ca alţi muritori

şi că din vremea palidei agonii

se va ordona ca arcaşii mei să tragă

săgeţi de fier către cerul duşman

şi să pavoazeze cu negru firmamentul,

pentru că nu era om care să ştie

că zeităţile au murit. Eu sunt toţi zeii.

Alţii aleargă la astrologia

judiciară, la compas şi astrolab

pentru a şti ce sunt. Eu sunt astrele.

În zorii incerţi mă întreb

de ce n-am ieşit niciodată din această cameră,

de ce n-am coborât la omagiile

clamorosului Orient. Visez de multe ori

cu sclavi, cu intruşi ce-l prihănesc

pe Tamerlan cu îndrăzneaţa mână

şi le zice că doarme şi nu-l lasă

în fiecare noapte să ia magice doctorii

pentru pace şi linişte.

Caut iataganul şi nu-l găsesc.

Caut faţa mea în oglindă; e alta.

Pentru aceasta o sparg şi mă pedepsesc.

De ce nu asist la execuţii,

de ce nu văd securea şi capul?

Lucrurile acestea mă neliniştesc, dar nimic

nu se întâmplă dacă Tamerlan se opune

şi el, declinul; acestea le vrea şi el nu le ştie.

Şi eu sunt Tamerlan. Lasciv asfinţitul

şi răsăritul de aur, şi fără oprire…

 

 

 

Traducere de Victor ŞTIR