Dragoste (exagerat de) oarbă…
Iubito, s-a-ntîmplat un lucru rar:
aseară – ai cuvîntat …ca un birjar!
De se va repeta încă o dată,
riști să te dea birjarii-n judecată…
(pentru un plagiat destul de clar
din …elevatul lor vocabular).
Dar dragostea e oarbă, draga mea,
nu te jena, deci nu te rușina:
orice ai spune, muză erudită,
în ochii mei n-o să te compromită.
Vorbește cît de plastic, tu, comoară:
tot te ador, stea universitară!
(căci replicile tale care-mi plac,
sunt cele ce m-ajută, iar, să tac…).
Iași, 8 februarie 2014
Votca e un sfetnic bun!
Iubito, am aflat ieri, cu uimire,
că mai ești prinsă …încă-ntr-o iubire!
Nu sunt gelos precum acel Othello,
dar nu mai pot dormi, vai, infidelo!
Cum să mă port, în clipa asta tristă?
Răspunde, Messalină treimiistă!
Asupra cui mi-asmut, de-acum, iubirea?
Simt că înnebunesc, mă pierd cu firea
și nu găsesc soluţia-elegantă
de-a coborî, decent, jenanta pantă…
Ce fac, de azi, cu multa-mi afecţiune?
O investesc în…care lucruri bune?
Pot deveni, de-odată, tam-nesam,
un incurabil privitor pe geam,
s-aștept să-ţi reîndrepţi pașii spre mine?
Să adun timbre, ori să cresc albine?
Trecută muză, totu-i în zadar.
Mă duc să beau o votcă într-un bar…
(că doar poetul antic nu-i nebun:
votca-i, întotdeauna, sfetnic bun!)
Iași, 5 februrie 2014
Ura și…la gară!
Cît te urăsc, minunea vieţii mele!
Plecat-ai unde nu te pot ajunge:
pesemne, pe la tine, printre stele,
ori în Infern sătul să te-alunge…
Nu-mi ignora dispreţul, fostă muză:
degeaba ai fugit atunci, la gară!
Jenanta-ţi lașitate te acuză,
căci fuga e – o reacţie primară…
Tot nu-nvăţași, pempantă curtezană?
Dintr-o iubire nu poţi evada!
Degeaba iei, grăbită, o furgoană –
iubirea-ţi va trăi și-n urma ta…
Donc: ești Aici, mai mult decît Acolo,
și jur pe Dama cu camelii, fată,
că infantilul drum de colo-colo,
nu-ndepărtează lavul de-altădată!
Nu ești Karenina, ce caţi la gară?
Te-aștept la mine-n bar, cu o vioară.
Și chiar te iert, farfuzo, damicelo,
căci l-am citit și eu pe Pirandello!…