PARADISUSI

Minunile apusului desenează

paradisuri pe ape –

doar în adîncul oglinzilor se vede

întunericul ce-1 urmează.

 

FLOAREA

Ce luptă surdă e

la naşterea cuvîntului

ce încearcă să se înalţe

din adîncuri în lumină –

ce floare i-a dat viaţă acolo?

 

Ce luptă surdă e

la naşterea cuvîntului

ce încearcă să unească

cele două adîncuri

într-o floare de lumină.

 

SPRE SUD

Acum

frunzele galbene încearcă să poarte

sanatoriile adormite

spre Sud

abatoarele lucrează la maximum

iar mama cîntecului a amuţit

în vreun cămin de bătrîni.

 

Doar paşii mărunţi ai gîndacilor se aud

zgîriind

sîrmele subţiri dintre vise

acum şi carnea vînătă a singurătăţii

e mai dulce.

 

 

LA MARGINEA MEA

La marginea mea oraşul

o pernă de gheaţă

pe care îmi culc visele.

 

 

CONFUZ

E era cînd portocalii

împing lumina în vis

şi gîndurile idealistului strălucesc

precum o pajişte vară

în pîntecul nopţii respiră

cartierul jilav

în care înfloresc

doar femeile străzii.

 

Ceva confuz, pe jumătate viu,

cade din vis.

 

Acum aş vrea

să mă destăinui cuiva –

dar îmi papă cuvintele

un papagal abstract.

 

LUPTA

Umbra arborelui dintîi creşte

în apa pe care o beau –

lupta cu mine însumi

nu se mai sfîrşeşte.

 

GLORIA

Printre paranteze bate un vînt negru

gloria trece ca o cometă aprinsă –

în urma ei cenuşa.

 

Aş vrea să dau e definiţie

să pot explica

ce stă în spatele lucrurilor mereu

şi schimba mersul.

Tac

precum o vinere ce aşteaptă

un nou răstignit.