LIRICĂ POLONEZĂ
Natalia Kozak s-a născut în 1998 la Biała Podlaska – estul Poloniei. Copilăria şi tinereţea şi le-a petrecut în mica localitate Chotycze. În anul 2014 a terminat Gimnaziul de stat din Łosice, după care şi-a continuat studiile la Liceul de cultură generală „Bolesław Prus”, din Siedlce. Este laureata Concursului literar naţional „Romuald Mikoszewski”, din Łosice, şi a celei de a XIX-a ediţii a Concursului literar naţional „Maria Konopnicka”, la Międzyrzecz Podlaski. Acelaşi an, 2014, este cel al debutului literar, poeziile sale fiind publicate în „Gościniec Bialski”, „Podlaski Kwartalnik Kulturalny”, precum şi în revista de nivel naţional, pentru tineret, „Victor-Gimnazjalista” (Victor – Gimnazistul). Mediul literar din Podlasie a fost plăcut surprins de debutul elevei de 16 ani. În creaţiile sale se observă maturitatea cuvântului, învelişul poetic original, precum şi metafora sublimată. (Eligiusz Dymowski, preot, poet şi critic literar polonez, născut în 1965)
ÎN PĂDURE…
în pădure
după o frunză
pădurea tuşeşte pe sub tălpi
căderea ploii
strângerea frunzelor
mirosul timpului ce moare
simţim
noi
clipa o prindem noi
noi
ne-a prins şi ea
pe noi
VIZIUNEA SFÂRŞITULUI
sfârşitul pe care nu-l vei evita
următoarea staţie din călătoria ta
de la punctul A la b
în linie dreaptă sunt abia
zeci de ani de viaţă
când vei muri
va pătrunde în tine spaţiul
pe care cineva disperat
încearcă să-l umple
măcar cu un fotoliu gol…
eşti ca o casă veche
prin care liber
se învârte aerul
deşi te opui
puterii sale te supui
mori
şi eşti slab
ca o frunză în vânt
sfârşitul vieţii…
este doar spaţiul
dar încă nu este sfârşitul
eşti de abia la mijloc de drum
oamenii mor dar dispare
doar o parte din ei
ei rămân în viziunile noastre
şi realmente noi suntem
cei care le luăm viaţa
ce se termină
odată cu moartea
memoriei noastre
EXISTENŢĂ (NE)REUŞITĂ LA MAXIMUM
de vei găsi al tău
eu
dă-mi un semn
te voi lua de mână
şi vom căuta împreună
al meu
eu
al meu eu
chintesenţa existenţei
AI ZBURAT …
Tatălui meu
ai zburat
pe aripile credinţei
fără cuvinte
şi în grabă
iar eu
n-apucasem să cresc
în continuare sunt mică
şi am nevoie de ajutorul Tău
când mă înalţ după o vişină
în livadă
iar copacul este
prea înalt
CÂND SUNT FERICITĂ …
când sunt fericită
nu sunt în stare să scriu poezii
cuvintele se fac grele
endorfinele cântăresc atât
ori este avaria de-o clipă a mâinii?
fericirea începe în cap
şi nu sunt în stare să scriu poezii
despre ea
voi tăcea o clipă…
despre fericire
SUNT DEJA PATRU ANI…
sunt deja patru ani de când Tu nu eşti
ştii asta? ştii
câteva veşnicii ale mele proprii
lumea se răsuceşte şi se schimbă
iar aluatul meu mă aşteaptă
nedospit
poate cândva
te vei întoarce
într-o oarecare veşnicie
NU ESTE MAI FRUMOS…
nu este mai frumos
compliment
decât să percep
strălucirea mea
în ochii tăi
eşti o minunată stea…
VISUL
lui Grzegorz
am avut un vis
că stau cu Tine în livadă
în vara târzie s-a împletit
nesiguranţa
dar aerul era plin
de speranţe
coşul dintre noi
era gol
deocamdată
căci poeziile mele
sunt fructele credinţei Tale
şi încă se mai coc
versiunea română şi prezentare Alexandru G. ŞERBAN