Originară din regiunea italiană Salento, locuieşte la Roma de mulţi ani, unde a lucrat în sfera ştiinţei ca biolog nutriţionist,iar în domeniul literaturii ca şi profesor de Literatura italiană la Universitatea Roma 3. Este prezentă cu texte şi note critice în reviste de poezie italiene şi din afara Italiei dintre care aşi aminti Poesia, La Mosca din Milano, Clepsidra, Gradiva, Italian Poetry Revue precum şi pe diverse situri web din domeniu, ca poesia2punto0; blanc de ta nuque; Rebstein. De 4 ani face parte din redacţia portalului Poesia2punto0.com, fiind iniţiatoarea şi coordonatoarea rubricii Poesia Condivisa, care selecţionează şi difuzează noua poezie italiană la propunerea cititorilor.
Ciclica, editată de La Vita Felice în 2014 pentru colecţia Le Voci Italiane, este a şaptea culegere de poezii cu note critice semnate de Manuel Cohen. În 2009 a fost publicată în colecţia Poeţi Italieni Contemporani traduşi de Chelsea Editions din New York, volumul bilingv Other Signs, Other Circles, (Altri Segni, Altri Cerchi) o antologie de poezii publicate şi inedite, care a primit Premiul Città di Cattolica.
Alte volume de poezii: Curve di Livello, 2006, Marsilio, selecţionat printre finaliştii premiului literar Rosa di Camaiore, finalistă a Premiilor Pascoli, LericiPea, Lorenzo Montano. Republicat recent în e-book de www.larecherche.it, de unde se poate descărca gratuit. Paso Doble, 2006, Empiria, culegere bilingvă de dual poems (poezii scrise la 4 mâini), coautoare fiind poeta irlandeză Anamaría Crowe Serrano, traducătoarea sa în engleză, traducere de Riccardo Duranti. Porte/ Doors, 2002, Edizioni del Leone, tradusă de A.M.Serrano şi R. Duranti, în versiune bilingvă, a fost difuzată în spaţiul anglofon. Il Versante Vero, 1999, Fermenti, Premiul Opera Prima Aldo C. Bonacossi. Poesia Anima Mundi, 2011, puntoacapo Editore, conţine un ciclu inedit cu titlul Canti della prossimità, este o monografie îngrijită de către criticul literar Gianmario Lucini.
Pentru poezia inedită autoarea a primit în 2011 Premiul Guido Gozzano, iar în 2012 Premiul Renato Giorgi.
Annamaria Ferramosca a îngrijit versiunea poetică a textelor mele din volumul bilingv „3D – Gheorghe Vidican-poesie 2003-2013”, CFR EDIZIONE, ITALIA, 2015.
Vocea ei este inclusă în Arhiva vocii Poeţilor, Multimedia, Florenţa. Textele sale au fost traduse în engleză, franceză, germană, greacă, albaneză, rusă şi română.
*
Din secţiunea INEDITE, 2007 – 09
PLOUĂ LARG LINIŞTEA FERICITĂ A LIMBII
plouă larg liniştea fericită a limbii
larg plouă
pătrunde
cântă petale înăuntru
în interiorul inocentului sângelinfăhumus
pătrunde un sens fără de care
metalul nu răsună
din perete în perete din spin în spin
rătăciţii la atingere
tresar
se strîng
în faţă e noaptea geroasă
departe sunt cele două turnuri
ca mamuţii
apar mâine dintre zăpezi
iată că pluteşte deasupra mea un Atlas
de dezorientare
arde
atât de intensă muzica
are forma unei harpe
pânza
toate acele greutăţi de teracotă
din plumb atârnate ca şi nişte ghilotine
acum stau suspendate ca vibrafoni
în primitiva plecăciune a spicelor
mirese ce fug,
se leagănă o lumină
pe margine între mângâiere şi lamă
am predat rănile împreună cu armele,
am preferat sărbătoarea lungile mese sonore
mierea nunţii împrăştiată
spre a ne întoarce goi în pământ gol
a ne face gâtul de miel de mii de ori
dacă e nevoie încă de sânge
pentru ultima prelingere
uşile lumii se întorc copaci
oraşe precum câmpuri de semănat
iluminate ca regate
plouă o linişte fericită
somn infantil, lavă care se pietrifică
un rând de pietre de rescris
*
BIONANOSTRUCTURI
voi avea şi eu ca şopârla în picioruşe
într-o arie neexplorată a creierului inimii
interminabile minime biomânere
angstrom
în stare să sprijine
greutatea ta neruşinată de bastion
te susţin
piatra mea de Stonehenge
lovind urlând împotriva cerului
cu tatuajul numelui tău repetat
în amprente fine de tot
– ca în frunza de lotus-
pe pieptul meu
Dalla sezione CURVE di LIVELLO (Marsilio, 2006)
LA CAPĂT DE LINIE
a te urca în 160, capăt de linie răbdător
între doi platani –mereu la aceeaşi oră –
se schimbă doar dispoziţia asemeni norilor
aceeaşi e lipsa
locul meu preferat e cel din spate
pe centrul rândului orizontal, cel mai bun
pentru a asista la film, punctual:
o mică mulţime ordonată, o parte aşezată, alta în picioare
îşi vorbeşte prin priviri, suspectează pe cine îi stă alături
îl iubeşte, îl caută, îl loveşte
în înclinarea subtilă a corpurilor
încrezându-se orbeşte
fatalităţi a cuvântului în totalitatea mişcării
acoperind fiecare propriul fragment cosmic de asfaltcer.
şi nu ştiu de ce mă înduioşează
totul din acest autobus spargenori:
mersul, frâna, loviturile, rezistenţa aerului
reflectarea pe geam a plânsului stelar
vârtejul sângelui sub piele
– nostalgia de bigbang – dacă inima
meditează să încetinească, predispusă spre călătorie
privesc trenul ce fuge în pupilele omului din faţă:
locomotive mici se aprind – un copil mă fixează curios –
curioasă şi eu să văd oprirea sa cu scântei
decid să nu cobor încă
mă agăţ de bara de la coborîre
(bulevardul continuă dincolo de piaţă ?)
în fond ce altceva am făcut decât că
m-am lăsat purtată pe urma numelor?
prietene prieteni care mă ajutaţi
să cobor
să urc
mă bucur de atingerea voastră
nu ştiu ce să vă dau în schimb
decât vreun ritm un bâzâit
al unei sosiri în depărtate
care deja e o plecare
Din secţiunea CURVE DI LIVELLO (Marsilio, 2006)
*
MEDITERANĂ
Marina Serra. Asaltul
limpezilor zori în stare
să-mpingă munţii Albaniei
până aici, sub balcon
aproape că pot sa-i ating
versanţii verzi şi rădăcinile
împletite cu ale mele
din coastă în coastă
sclipesc de sens curenţii
zumzetul mării
cântă în mediteraneană
puteam să mă fi născut pe acei munţi
şi mama mea să mă fi spălat în canalul Otranto
hrănită cu supă de alge şi poezioare din Lushnje
puteam să mă fi găsit în acea barcă
atât de debordantă de speranţă
că marginile nu reuşeau să-nfrunte remuşcările
mă regăsesc în acea barcă, sunt
albaneză, sau
messapicăgreacăegipteanălibică
sângele meu este o întâlnire de unde
răbdător şi antic
(continuă să amestece
această mare neascultată)
*
SĂ FIE IARĂŞI SEMNE
să fie iarăşi semnele pe roci
care dezvăluie timpul
profiluri de războinici şi zimbrii
în goană , sub un soare mic
în formă de stea
gâfâind
pe kilometri sclipitori de ploaie
profiluri de automobilişti şi tiruri
scufundaţi în unde radio
vibrează
un dolmen puţin mai departe
cu forţă imobilă
convoacă mâini şi ramuri
trei pietre
– familia minimă scăpată de potop –
în linişte privindu-le în noapte
apropiind urechea de trunchiul măslinului
simţindu-se rocă voce limfă
arcă acostată şi topită-n pământ
să fie iarăşi semne pe pagini
să care timpul : porţiuni
depărtate de cer butoane pe unde
inundă ecranul, se ajung din urmă
aşadar dă-mi vorbe şi semne
plângi pe umărul meu, sau râzi
oferă-mi scene de bucurie
întâlneşte-mă
înainte de a se rări pădurea
înainte de a se întâmpla eroarea neagră
înainte de ultimul râs
(rotirea pământului
este râsetul său continuu convulsiv)
*
POATE CU O FEMEIE
a o lăsa să facă lumină
cu lanternele sale, vigilentă
pe înaltele ziduri transparente
a o lăsa să apară şi să dispară
cum vrea ea
să dozeze chemările
pentru a se putea retrage
în vreo junglă lunară a sa
poate cu o femeie
disperată de tine, de lumea ta
nu-i nevoie să împarţi coroane
mai bine să vă faceţi pribegi împreună
să navigheze cu ea pe o bărcuţă lunară
să acosteze pe calme oncospherse
unde ea împărtăşeşte
pâine şi cuvinte
poate cu o femeie
să simţi mai des stupoare
decât stupiditate, mai ales
când de sub ruine se înalţă
lent satele
limpezite de plâns şi ea
începe să vorbească trandafirilor
poate cu o femeie
să râdeţi împreună
de emfaza şi imperfecţiunea ta
ea complice custode
de plinătate şi nelinişte
de râs şi de patos
ce nu se revarsă
peste suferinţa sa
te cufundă
în moalea ofertă
tu sătul de ea
curenţii
mării tale îi inversezi, te dezici
de la strigătorul public ce erai
(acum sunt mai deschise spre lume uşile)
Din secţiunea PORTE/DOORS (Edizioni del Leone, 2002)
A VORBI ESTE CA ŞI CUM TE-AI NAŞTE
voce pe care de multe nopţile o urmăresc în van
cunosc bine aşteptarea
şi ciocnirea intensă
şi unda
propagată de-a lungul străzilor la nordul inimii
soseşte
şi este trilul unei fetiţe:
– suntem ca o vioară, e adevărat?
Cuvintele
zboară ca şi muzica din gură
limba este arcuş…
dar dacă plâng,
lemnul viorii mele este ca
un ram în ploaie?
a vorbi
este ca şi cum te-ai naşte pentru alţii,
de fiecare dată
a veni
spre lumina – albă – unde
candoarea este universul oferit de note
bâzâitul îngerilor deasupra Berlinului
deasupra regiunilor
în afara dubiului în afara confuziilor
aşa vorbesc copiii plămădind pământul
cu minima durere necesară
a vorbi ca
a trăi a împărtăşi
ritmuri secrete ale vreunui dumnezeu al simbolurilor
vibraţii protejate până la un capăt
unde vocea va fi dincolo de muzică
pură nelimitată
se va lăsa
talking about – a vorbi despre tot
whispering – a susura
missing – a anula, chiar
(gălăgia picăturilor de rouă în noapte)
mâine, mâine, când?
astăzi plouă
deasupra lemnului
ramurilor
unui singur cuvânt
poate ucide, încă
o notă
să facă să tacă o vioară
ŢI-AM DESENAT UN JILŢ
ţi-am desenat un jilţ
şi l-am pictat ironic
tron de floarea-soarelui cu capul plecat
mi te-am imaginat privirea-n frunziş
înmărmurirea uluită a buzelor
întrebare toarsă de atingerea degetelor
şi nu pot să-ţi răspund
dar trebuie
să te fac insolent cu botul de vulpe
să te intimidez pentru ochiul dilatat
în consolarea unei silabe
şi pe bună dreptate tu acum îţi arăţi dinţii
vulpii vânate pe cărarea
cuvintelor, până la cuşca sa
imposibil s-o scoţi din văgăună, imposibil
s-o anesteziezi
îi râd împrejur bare orizontale
uşoare ca liniile orizontului
(orizontal şi uşor este scrisul)
nu-ţi rămâne
decât să-i arunci strigăte de iubire
în loc de pietre
exact în centrul cercurilor sale de aer
din inimă aleg seminţele florii soarelui
şi leg tronul la încheietura mâinii
şi urc cercurile
şi râd de te prăbuşeşti de pe tron
împrăştiind toate hârtiile mele
şi tu în midriaza pupilară
cuvântul te dilată în cântece şi stele.
astfel mă urmezi. visul este o cartecer
noi dedesubt la un planetariu de manuscrise
Din secţiunea Il Versante Vero (Fermenti,1999)
Din Other Signs, Other Circles (Altri Segni, Altri Cerchi)
A Selection of Poems: 1990-2009, Chelsea Editions, New York, Series Contemporary Italian Poets in Translation, 2009. Translation and Introduction by Anamaría Crowe Serrano
limba care se revoltă
sunt pe punctul să închid televizorul
speaker-ul mă precedă amuţeşte
masca inexpresivă
se consacră liniştii
limba care se revoltă
cunoaşte
răsuflarea puternică a copacilor
despre care vorbesc surzii
un nor alunecă printre ramuri
şi se coc în acelaşi timp fructele
în secret
prin password-ul suflat al contagiunii
limba care se revoltă
cunoaşte
murmurul animalic
al paşilor infiniţi
prin câmpie
tăieturi în orizont
invizibile
pământul răsună şi încheieturile mâinilor mele
la pasul mut al timpului
în cameră
un dinte de lapte cade
fără zgomot nici sânge
aşteptarea vocii
un fel de scâncet
un geamăt mic de bucurie
ca un timbru strâmbat de iritare a apelor
este vocea embrionară care traversează bula salină
răsună în vinele mamei
şi apasă şi cântă elementara sa copilărie
cere să strălucească în concertul zilei
al ieşirii luminoase
când
minusculul corp va fi aşezat
pe abdomenulplanetă pe care îl recunoaşte
emisia undelor mamei se împlineşte
prin detaşarea coroanelor vocale subtile ca aureole
şi ea interpretează şi tremură şi construieşte
un peisaj de case-copaci-străzi
sfinţenia primului drum
ea începe o rugăciune hotărâtă
sănătate înainte de toate pe urmă
frumuseţe şi o soartă bună ex aequo
totul se va întîmpla va trebui să se întâmple
prin voinţă-rit-destin
sau doar printr-o în-cântare
matern
m-am acoperit de nisip
în empatie cu insula care doarme
înaintea mea: o femeie-stâncă
cu fruntea înaltă împotriva nebuloaselor
cu gâtul plin ca într-o răsuflare largă
sătulă de pântecul ei în aşteptare
m-am acoperit de nisip
pentru a mima profilul ei
pentru a intra in timpul ei
– nouă luni ca milenii –
am aşteptat o bătaie un semn
(acel şoim neaşteptat deasupra noastră
frazele sale
în cercuri măreţe)
mă scutur de nisip
merg pe ţărm
în această lumină augurală care deschide
coincidenţa timpurilor
mireasa venindu-mi în întâmpinare
surâzându-mi
cu al său permis de trecere din mit
mânamângâiere pe pântec
ca şi cum ar fi mama ei o întreb
când va naşte
Sardegna, Portu Tramatzu
3 poesie da CANTI DELLA PROSSIMITÁ in La Poesia Anima Mundi Monografie di Poeti contemporanei Note Critiche di Gianmario Lucini Collana I quaderni di Poiein, Puntoacapo, 2011
Traducere: Tatiana CIOBANU şi Elena TODIRAŞ
Supervizare: Gabriella Molcsan
Prezentare: Gheorghe VIDICAN