Filippo Ravizza s-a născut şi trăieşte la Milano, este poet şi critic literar, a publicat poezie şi eseuri în nenumărate reviste şi a condus cîteva publicaţii lierare. Dintre sale de versuri amintim ”Le porte”, 1987, ”Vesti nel pomeriggio”, 1995, ”Bambini delle onde”, 2001. Poeziile traduse în limba română fac parte din cel mai recent volum al autorului, ”Nel secolo fragile”, apărut în 2014.

Ştii

Ştii că ne vom întoarce…

ştii că vom vedea lumea

– înţelegi că de data asta

vom şti să vedem ceea ce nu e

nu răspunde – ştii că vom mai

vorbi: eu îţi voi spune despre nopţile mele,

îţi voi zice din nou ”şi totuşi se-nvîrte

se învîrte Istoria nu se poate opri,

se învîrte cum a priceput

a înţeles Hegel…”

dar nu ne va fi de folos, vom vorbi despre

Stuttgartul lui unde am băut vinul acela alb după ce am privit fluviile

şi văile şi o sută de pieţe ale Europei…

ne vom întoarce in fine unde de fapt nu am fost

niciodată, ne vom întoarce în vieţile noastre care nu

au existat vreodată, copii ai unui continent

care nu mai are destin, călători într-o lume

congelată în nemişcarea răspînditei

supremaţii a tehnicii oprite…

lume care ne depăşeşte şi se perpetuează

imobilă, adică ceva ce nu mai

înmugureşte, nu-şi deschide uşile…

teatru nemişcat, scenariu înlemnit

al minţii.

Un destin pe care nu-l  are

Întîlnire  înăuntrul timpului

în timpul ca un pod

aruncat către un undeva

ce nu există

”te-am văzut am avut senzaţia

şi percepţia ta… nu pot

ştii mi-e interzis să înţeleg

ce e ce sunt aceste ceţuri

în jur…”

atinge-le atunci, atinge-le,

atinge acest rîu care

încet se duce, încet se îndreaptă

către un destin pe care nu-l ştie,

către un destin pe care nu-l are.

Prezentare şi versiunea română: Eliza MACADAN