Sângele iubirii cu mii de rădăcini

Iubirea mea, credința, prinde rădăcini

Între două mere râvnite de vecini,

Urcă peste dealuri, curge în furtuni,

O sorb cu plăcere din adânci fântâni.

 

Urme lungi de umbre se-ntind către apus,

În brațe infinitul ne poartă spre Iisus,

Netezim răspunsul şi aşteptarea noastră

Că-ntr-o zi vom trece în viața cea albastră.

 

Până atuncea punem spice la cingători,

Copiii-nălțăm spre soare deseori

Şi visăm la mărul râvnit şi de vecini

Prin sângele iubirii cu mii de rădăcini!

 

Poeții mei frumoşi

Poeții mei frumoşi,sub fluturi de lumină,

Puneți poezia pe-a inimii regină

Şi trageți cu miere şi polen în nori

Până omenirea se va schimba în flori.

 

Buchete să se-aşeze în armonii celeste

Cu rădăcini învetrele rupestre,

Cu vârfurile săgețiprelinse-n soare

Sub crucea păcii: vis şi sărbătoare.

 

Poeții meifrumoşi,  țara ni-i sfântă,

Ascultați când inima cuvântă,

Trageți cu miere şi polen în nori

Şi lăsați reginei coroane dulci de flori!

 

Efemere

Universul învârte roata timpului

Pe inelarul străpuns de lumină,

Pasul meu fierbinte sare din mers,

Din pielea îngerilor curge rugină.

 

Fiecare ins radiazăîn fața oricui,

Chiar şi moartea prin moarte călcând,

Firul de iarbă pe buzele vântului

Creşte ciocârliei note noi de cânt.

 

Flutură hainele hăului peste-nălțimi,

Pegaşii nechează prin caii putere,

Ghețarii sufletului se scaldă-n câtimea

Veştilor ce se nasc în drum efemere.

 

Cerul

Cerul a căzut în odihnă pe umerii mei,

Capul îmi stă cocoțat în brațele tale,

O furtună de sânge umflă sentimentele

Care-adună mângâieri in visele carnale.

 

Pictez virgula tăcerii pe torsul iubirii,

Sub fruntea anotimpului de umbre încercat,

Îmi lărgesc semnul  inimii în cartea

Prin care edificiul vieții lacrimi a vărsat.

 

Pe raftu-nfrigurat cu pagini negre, sfinte,

Degete flămânde răsfoiesc din greu,

Am citit, o, Doamne, citesc, vreau să descopăr

Sub care parte-a cerului voi odihni şi eu?