Flavia ADAM

UN COPAC NUMIT CUVÂNT

Fiecare cuvânt un copac,
uită deşertul în care-a crescut
soare cu pecetea lui David pe frunte,

în miezul furtunii,
ca peştii înotăm prin propriul sânge –

jucăm Braşoveanca încătuşaţi câte doi,
cât toamna mai calcă răscrucea
la ceas de amurg,

primită ne fie-aşadar pătimirea!

rugul în flăcări plin de cuvinte,
avizierul pe care-am scris veşnicia
cu pixuri de lut –

zădărnicie sunt toate,
cenuşă de presărat sub pescăruşii de apă,

 

nimic nu datorăm lumii,
nimic acestui copac fără cer pe deasupra,
fără un dumnezeu în care să ne-nfingem unghiile
când duminica trage să moară.

PÂINEA DE TOATE ZILELE

Fireşte că sunt vie,

doar mă hrănesc din pământul

în care sângele s-a strâns ca un ghem,

 

pe aceste meleaguri,

strămoşii au luptat pentru mine,

pieptul lor învelit în pânză de in

a sorbit vârful lancei

cu o demnitate pe care eu, cea de azi,

n-o mai cunosc,

 

poate-am murit odată cu ei –

lângă stejarul bătrân,

un cioban mi-a cântat din fluier prohodul

şi graurii au presărat peste mine

boabe curate de grâu,

ce fel de gânduri sunt acestea, mă-ntreb,

la ceas de restrişte

nicio pasăre nu-şi doarme decent despletirea,

 

cum să nu fiu vie,

când sunt pâinea cea de toate zilele,

pe care-o-mpart mişeleşte sărmanilor şi bogaţilor,

în acelaşi procent?

 

NIGHTS IN WHITE SATIN

Chiar de m-aş teme de moarte,

nimic n-aş schimba,

sub glugă ascuns, acelaşi zâmbet pe feţele mirilor

după douăzeci de ani şi mai bine,

 

un fel de „Nights in white satin”

cu refrenul schimbat,

galbenul nostru mă tulbură în amurg,

 

ia-ţi chitara, iubitule, cântă-mi de lună,

cu jumătatea ucisă

nu mai percep dezacordul.

 

SĂRUT SUB EIFFEL

Târziu pe trotuarele din Paris,

în ceainăria lui Jean

ceştile şi scrumierele goale,

 

ce n-aş da să mai ningă o dată

pentru sărutul nostru de sub turnul Eiffel,

primul sau ultimul,

tot ce-a fost după, nu mai contează,

 

hai să traversăm împreună oraşul,

buzele noastre să-ntâlnească-n secret

aburul cald,

 

deasupra unui balcon cu muşcate,

Dumnezeu să ne picteze-n acril

tânguirea.