Dorina STOICA

Pentru moment

ne rotim odată cu pământul

ne-ntunecăm odată cu noaptea

înaintăm cu fluxul

dăm înapoi cu refluxul

pentru unii poate părea ciudat

dar pentru mine

în luna când înfloresc teii

sunt necesare cimitirele

câte o bătrână micşorată de ani

uitată pe o bancă de copila

ce s-a grăbit să-i ocupe locul de veci

mă întreabă dacă nu mi-e frică

“nu!”

îi răspund

morţii nu bântuie pe nimeni

ne facem singuri frică

până la urmă toţii ajungem aici

tainele rămân însă taine

pentru moment

 

 

Când Ţi-ai întors faţa de la mine

Când Ţi-ai întors faţa de la mine, Doamne

Pământul şi-a arătat neruşinat măruntaiele incandescente,

apa a ieşit din matca prea strâmtă în căutarea libertăţii,

cerul s-a întunecat şi a căzut pe pământ pucioasă şi foc.

Când Ţi-ai întors faţa de la mine, Doamne

florile s-au făcut de piatră, piatra s-a făcut cenuşă,

stelele s-au stins aşa cum se topeşte o lumânare uitată

la căpătâiul unui mort lăsat singur într-o capelă întunecată.

Când Ţi-ai întors faţa de la mine, Doamne

păsările cântătoare nu au mai ciobit dimineţile cristaline

iar marea a revărsat peste mine valurile furioase,

umplându-mi gura cu sare şi ochii cu lacrimi.

Când ţi-ai întors faţa de la mine, Doamne

luna ce mi-a aurit lunga noapte a Valpurgiei,

în care iubitul se făcea în mine prunc nenăscut,

s-a lăsat înghiţită de vârcolacii flămânzi de Lumină.

 

 

Când ţi-ai întors faţa de la mine Doamne

Sokar şi-a luat înapoi întunericul cu toate cele ascunse ale lui.

 

 

Campanie electorală

Viaţa asta miroase a hoit,

stau mai mult prin cimitire.

Sub pleoape se ard lumânări,

Cafeaua amară deja este rece.

Pe stradă, din ţevile de eşapament,

gazele ofilesc iarba.

Nu mai sună telefonul mobil,

astă-noapte l-am pus pe vibraţii.

Schilodiţi alungaţi în ger orfani

s-au ghemuit lângă zidul crăpat.

Un câine bolnav caută umbra.

A vomitat.

Îşi păzeşte osul deja sfărâmat.

Ce zi lungă, toridă de vară!

Nişte femei ofilite se pierd în biserici.

Aici sunt mulţi orbi, şchiopi şi doi posedaţi

cântăreţul şi preotul, doar, sunt bărbaţi.

Un copil ales dintre cei cuminţi

împarte nişte foi pe care e scris

“Încredeţi-vă de acum numai în sfinţi!”