Aripi

Mi-a mai crescut o aripă, Părinte,

Acum am două şi îmi sunt destule

Să mă închin în faţa celor sfinte

Şi să-mi înclin privirile fudule.

 

Voi dobândi poate şi-un dram de minte,

Să potolesc pe cele nesătule;

Mi-a mai crescut o aripă, Părinte,

Acum am două şi îmi sunt destule.

 

Încerc să mă adun din oseminte,

Să mă desprind din visele credule.

De mine însumi să-mi aduc aminte,

Speranţele le strânge şi adu-le.

 

Mi-a mai crescut o aripă, Părinte.

 

Dă-mi, Doamne

Îmi voi aduce înapoi părinţii,

Mă voi lua pe mine înapoi.

Destul s-au înfrăţit cu sfinţii,

Mai lasă-i, Doamne, şi cu noi.

 

Nu vreau să-mi regăsesc arginţii

Pierduţi prin gloduri şi gunoi;

Îmi voi aduce înapoi părinţii,

Mă voi lua pe mine înapoi.

 

Am face-o iarăşi pe cuminţii,

Iar ei ne-ar scoate din noroi.

Mai vreau să mi se schimbe dinţii,

Ghicindu-mi soarta în trifoi.

 

Îmi voi aduce înapoi părinţii.

 

Vreau

Vreau să-mi mai ghiceşti în stele,

De Luceafăr să-mi descânţi

 

Şi-n tocitele pingele

Cui de aur să-mi împlânţi.

 

Dă-mi să beau de prin ulcele

Zemuri pentru cei înfrânţi;

Vreau să-mi mai ghiceşti în stele,

De Luceafăr să-mi descânţi.

 

Cu saturnice inele

A logodnă să mă-ncânţi.

Dă-mi iluzii dintre cele

Ce te apără de tânţi.

 

Vreau să-mi mai ghiceşti în stele.

 

Prin jnepeni

Privirile prin jnepeni mi se-ncurcă

Şi se strecoară cum ar fi reptile.

Sunt un moşneag care abia mai urcă,

Purtând în traistă ultimele zile.

Cu munţii eu am mai avut de furcă,

Pe când visam fecioarele zambile;

Privirile prin jnepeni mi se-ncurcă

Şi se strecoară cum ar fi reptile.

 

Ci Dumnezeu în spate mă aburcă,

Ca pe o carte cu mai multe file,

Dar nu ştiu ce potecile îmi spurcă,

Strivind un vis sub talpă de şenile.

 

Privirile prin jnepeni mi se-ncurcă.