Cînd ai timp, fulgerînd în uitare se scutură toamna aşteptărilor deşarte colindînd liniştea altora.

Ai timp fulgerînd în uitare. Se scutură toamna aşteptărilor deşarte colindînd liniştea altora.

Cînd?

Timp fulgerînd în uitare. Se scutură toamna aşteptărilor deşarte colindînd liniştea altora cînd ai.

Fulgerînd în uitare se scutură toamna aşteptărilor deşarte, colindînd liniştea altora. Cînd ai timp.

În uitare se scutură toamna aşteptărilor deşarte, colindînd liniştea altor cînd ai. Timp fulgerînd.

Se scutură toamna aşteptărilor deşarte colindînd liniştea altora cînd ai. Timp fulgerînd în uitare.

Toamna aşteptărilor deşarte. Colindînd liniştea altora cînd ai, timp fulgerînd în uitare se scutură.

Aşteptărilor deşarte colindînd liniştea altora cînd ai timp, fulgerînd în uitare se scutură toamna.

Deşarte e, colindînd liniştea altora, cînd ai timp. Fulgerînd în uitare, se scutură toamna aşteptărilor.

Colindînd liniştea altora, cînd ai timp. Fulgerînd în uitare, se scutură toamna aşteptărilor deşarte.

Liniştea altora, cînd ai timp, fulgerînd în uitare. Se scutură toamna aşteptărilor deşarte, colindînd.

Altora, cînd ai timp, fulgerînd în uitare, se scutură toamna aşteptărilor deşarte colindînd liniştea.

 

Lumina ţese pînze deşirate. în ecou se pipăie încă, aşteptînd împlinirea unei primăveri despletite.

Ţese pînze deşirate în ecou. Se pipăie, încă. Aşteptînd împlinirea unei primăveri despletite, lumina.

Pînze deşirate în ecou se pipăie încă. Aşteptînd împlinirea unei primăveri despletite, lumina ţese.

Deşirat e în ecou. Se pipăie încă, aşteptînd împlinirea unei primăveri despletite. Lumina ţese pînze.

În ecou se pipăie încă, aşteptînd împlinirea unei primăveri despletite, lumina. Ţese pînze deşirate.

Se pipăie încă aşteptînd împlinirea unei primăveri despletite. Lumina ţese pînze deşirate în ecou.

Încă aşteptînd împlinirea unei primăveri despletite, lumina ţese pînze deşirate. în ecou se pipăie.

Aşteptînd împlinirea unei primăveri despletite, lumina ţese pînze deşirate. în ecou, se pipăie încă.

Împlinirea unei primăveri despletite. Lumina ţese pînze deşirate în ecou. Se pipăie încă, aşteptînd.

Unei primăveri despletite, lumina ţese pînze deşirate în ecou. Se pipăie încă, aşteptînd împlinirea.

Despletit e. Lumina ţese pînze deşirate în ecou. Se pipăie încă aşteptînd împlinirea unei primăveri.

 

Nu-i o joacă sinceritatea picăturilor ce cad moarte alături. Se leagănă în păreri de rău deasupra lor speranţa.

E o joacă sinceritatea picăturilor ce cad moarte alături. Se leagănă în păreri de rău deasupra lor speranţa. Nu?

O joacă, sinceritatea picăturilor ce cad moarte. Alături, se leagănă în păreri de rău. Deasupra lor speranţa nu-i.

Sinceritatea picăturilor ce cad moarte alături se leagănă în păreri de rău deasupra lor. Speranţa nu-i o joacă.

Picăturilor ce cad moarte alături se leagănă în păreri de rău speranţa. Nu-i o joacă sinceritatea.

Ce cad moarte alături! Se leagănă în păreri de rău deasupra lor speranţa. Nu-i o joacă sinceritatea picăturilor.

Moarte. Alături se leagănă în păreri de rău. Deasupra lor, speranţa. Nu-i o joacă sinceritatea picăturilor ca cad.

Alături se leagănă în păreri de rău. Deasupra lor speranţa. Nu-i o joacă sinceritatea picăturilor ce cad moarte.

Se leagănă în păreri de rău deasupra lor speranţa. Nu-i o joacă sinceritatea picăturilor ce cad moarte alături.

În păreri de rău, deasupra lor, speranţa nu-i o joacă. Sinceritatea picăturilor ce cad moarte alături se leagănă.

De rău, deasupra lor speranţa. Nu-i o joacă sinceritatea picăturilor ce cad moarte alături. Se leagănă în păreri.

Deasupra lor, speranţa nu-i o joacă. Sinceritatea picăturilor ce cad moarte alături se leagănă în păreri de rău.

Speranţa nu-i o joacă. Sinceritatea picăturilor ce cad moarte alături se leagănă în păreri de rău deasupra lor.

 

Fiinţa de lut, în mîinile-ţi, creatorule. Absurd început al vorbelor din vis (deunăzi conceput în gol).

De lut, în mîinile-ţi, creatorule, absurd început al vorbelor. Din vis (deunăzi conceput în gol), fiinţa.

Lut în mîinile-ţi, creatorule! Absurd început al vorbelor! Din vis (deunăzi conceput în gol), fiinţa.

De…! În mîinile-ţi, creatorule, absurd început al vorbelor. Din vis (deunăzi conceput în gol), fiinţa de lut.

Mîinile-ţi, creatorule absurd, început al vorbelor. Din vis (deunăzi conceput în gol), fiinţa de lut.

În.

Creatorule, absurd început al vorbelor din vis deunăzi conceput. în gol, fiinţa de lut. în mîinile-ţi!

Absurd început al vorbelor din vis, deunăzi conceput în gol. Fiinţa de lut în mîinile-ţi, creatorule!

Început al vorbelor din vis, deunăzi conceput în gol. Fiinţa de lut în mîinile-ţi, creatorule absurd!

…al vorbelor din vis, deunăzi conceput în gol. Fiinţa de lut în mîinile-ţi, creatorule! Absurd început!

Din vis (deunăzi conceput în gol), fiinţa de lut. în mîinile-ţi, creatorule absurd, început al vorbelor.

Deunăzi, conceput în gol. Fiinţa de lut în mîinile-ţi, creatorule! Absurd început al vorbelor din vis.

Conceput în gol (fiinţa de lut în mîinile-ţi, creatorule absurd), început al vorbelor din vis. Deunăzi.

În gol, fiinţa de lut. în mîinile-ţi, creatorule absurd, început al vorbelor din vis (deunăzi conceput).

 

Au înflorit privirile. Alunecă-n oglinzi sunete, adesea înecate în ochi. Cîntecele – centauri muţi.

Privirile alunecă-n oglinzi. Sunete adesea înecate în ochi, cîntecele. Centauri muţi au înflorit.

Alunecă-n oglinzi sunete adesea înecate în ochi. Cîntecele – centauri muţi. Au înflorit privirile.

În oglinzi, sunete adesea înecate în ochi. Cîntecele, centauri muţi, au înflorit. Privirile alunecă.

Sunete adesea înecate în ochi, cîntecele. Centauri muţi au înflorit. Privirile alunecă-n oglinzi.

Adesea înecate în ochi, cîntecele, centauri muţi, au înflorit. Privirile alunecă. în oglinzi, sunete.

Înecate în ochi, cîntecele. Centauri muţi au înflorit. Privirile alunecă-n oglinzi. Sunete, adesea.

În ochi, cîntecele, centauri muţi, au înflorit. Privirile alunecă. în oglinzi, sunete adesea înecate.

Cîntecele – centauri muţi – au înflorit. Privirile alunecă în oglinzi. Sunete adesea înecate în ochi.

Centauri muţi au înflorit. Privirile alunecă-n oglinzi. Sunete adesea înecate în ochi, cîntecele.

Muţi au înflorit! Privirile alunecă-n oglinzi. Sunete adesea înecate în ochi, cîntecele-centauri!

Bătrîne, noaptea ta a rupt balansul şi rîm-adînc în scorbură tăcerea. Nici nu-ţi dai seama care e avansul sau dacă inferezi cu adierea, Nepoţii-n umbra ta-şi lungeau mlădita şi-i adormeai, cîndva, cu scîrţîitul coroanei. Te vedeai cu mioriţa cînd îţi mijea prin muguri răsăritul.

Bruma a-ntors pe dos acele vremuri. Scorbura ţi-e acoperiş şi poartă; în pînză de păianjen acum tremuri şi scîrţîi gri precum o mînă moartă. Nepoţii-s mari. De trunchiul lor se-agaţă un ram uscat şi noduros – trecutul tău bătrîne. însă rămîi în viaţă cu alte frunze-n cer. Tu, aşternutul.

 

Femeia îşi întinde golul pe care trebuia să-l poarte.

Prin naştere şi bocet cheamă o viaţă nouă lîngă moarte.

 

Poemul nu trăieşte numai dacă i se-aduce ofrandă

ci, mai ales, dacă se zbate încolăcindu-se pe bandă.

 

Absent e zborul – fîlfîirea e urma păsării, e pasul

adînc mişcînd din răsucirea la care ne-am dedat popasul

 

Înveleşte-te în mînz. Creşte-te doar împotrivă

ca amiezele în prînz, veghea-n umbra ei lascivă.

Strînge-te în ceas cu ceasul. Minutar să-ţi fie glasul.

Bufniţa e oarbă. Oare împrejur ce te mai doare?

Iarbă bîntuie în pas. Ochi impus sădit pe nas.

Iar împrejmuieşte-te. Creşte-te în creştete.

 

ÎMI tămîiază Voroneţul irISI

ISI drege veacul dangătul în inIMI

 

RESpiră, necreată, BucovINA

IN Aerul prea dens de MaramuRES

 

Mirarea cu sînge şi par smulge vertebră cu vertebră. Minte şi el, într-adevăr, zicînd ca n-are pic de febră.

Tigvele de cal din uluc îmi feresc de rele cireada de vise obtuze. Năuc, m-am trezit smulgîndu-i-se noada.

 

Oricît ai vrea să mergi pe-această cale, se-ntoarce-n tine tot ca începutul. Organul mers e transplantat în şale şi-ncerci, gasteropod ce-apasă lutul o altă cale-n trecere, spre tine. Nimic din ce se-ntîmplă nu-ţi mai pasă. O neînfrîntă linişte revine şi toate drumurile duc spre casă.

 

TU Rămîi azi – dospeşte şi şederea ca-n propria găoace rătăceşte veaCUL TU Rătăceşti cu el, însă averea se-nfiripă rotund, sucit, precum colaCUL

 

O, dacă l-aş prinde pentru a deschide acest poem precum coloana fără de sfîrşit, ar fi un cîntec răsfirat pe gene, sau poate-un liliac cu capu-n jos în peşteri, oracolu-ar grăi povestea Anei cea zidită, despre Manole şi cei nouă meşteri, însă hîrtia transparentă ar ţine-n zona de torsiune un O ca semnul infinit.

 

clay being in your hands creator absurd beginning of the dream’s words pastiy conceived in vain

 

1.

Clay being in your hands, (absurd) Creator [or Creator, absurd beginning…] Beginning of the dream’s words, pastiy conceived in vain.

 

2.

Being in your hands, Creator!

Absurd beginning of the dream’s words,

Pastiy conceived in vain.

Clay.

 

3.

In your hands, [the] Creator

– absurd beginning of the dream’s words pastiy conceived –

in vain [you], clay being!

 

4.

Your hands, Creator,

absurd beginning of the dream’s words pastiy conceived in vain!

Clay be in gin!