alb infinit

mi-e frică de iernile care vin deodată

pe toate planetele (şi textele se golesc

de cuvinte cu cât frigul e mai puternic)

mi-e frică de acel alb infinit ce se întinde

de aici până în casiopeea (şi ochii tăi

nu sunt pe aici să-mi îmblânzească atmosfera

să înverzească plantele ascunse în pământ

şi vâscul crescut în lună ca pe stejarii

bătrâni din pădurile celtice)

am frica păsării migratoare ce trece oceanul

şi pe drum uită tot ce ştia din vechile

universuri

am frica unui copil care înainte de-a vorbi

e mai înţelept decât toţi înţelepţii apoi

părinţii îi spun cuvinte îl învaţă

tot ce nu ştiu şi-n copil mugurul de akasha

degenerează devine materie carne şi os

mi-e frică de lipsa mea de imaginaţie

(un păstrăv care urcă împotriva curentului)

mi-e frică de nopţile lungi în care nu pot

să dorm simt  cum vine viitorul îndepărtat

al galaxiei şi eu nu-mi găsesc locul

printre marii galactici

care sunt statui

încă de la naştere

 

întuneric profund

deja am multe poveşti de viaţă

în urma mea

sunt un măslin cu trunchiul contorsionat

şi nu chiparosul  ce se avântă spre cer

(care aş fi vrut să fiu)

deja teama cântăreşte mai mult decât bucuria

balanţa vieţii mele nu mai este echilibrată

până acum am urcat de acum cobor

şi cine ştie ce mă aşteaptă jos

acolo unde muntele devine câmpie

(să nu ne păcălim nisipul din râu

vine din munte şi nu dintr-o mare)

nu ştiu sigur dacă nu sunt abandonat

de cei din cer

(dacă am contat vreodată cât de puţin

pentru cei de sus)

cine ştie ce războaie duc îngerii

şi nu mai au timp de noi

trebuie să mă descurc singur

e târziu pe strada mea

şi cineva a spart felinarele

întunericul are o viteză mai mare

decât are lumina

oriunde mă uit e întuneric profund

mai ştiu eu oare să lovesc două pietre

şi să fac un foc

oricât de mic?

 

cunosc

în iaşi am câţiva prieteni

dar nu o să ajung acolo

niciodată

în atena nu am prieteni

(decât din vechile cărţi)

dar nici acolo nu o să ajung

(deşi îmi doresc foarte mult)

şi totuşi noaptea mă plimb

prin diverse sisteme solare

mă întâlnesc (deseori) cu îngerii

şi (câteodată) cu diavolii

nu am putere însă mintea mea

ordonează universal (aşa se spune

în noile teorii cosmologice)

cunosc un poet din america

(îl visez uneori) s-a născut

în belgrad şi este de-o vârstă

cu tatăl meu şi cu poezia

cunosc tristeţea şi cunosc frica

(chiar şi foamea ştiu ce este)

deşi nu văd reflectoarele

ori microfoanele ştiu că cineva

mă urmăreşte (de lângă steaua

azathoth) poate are grijă

de mine

însă eu nu simt asta