Drumul cuvintelor

colecţie de scrisori nedesfăcute –

întîmplări ferecate,

somn liniştit, filozofie

viaţa este cel mai lung drum

care poate străbate un om

în sens unic:

îl cară, îl lasă undeva

şi o ia de la capăt –

viaţa, drumul cuvintelor

 

Buzăul prenatal

oraşul moare, în propria-i maternitate

prin gară îşi părăseşte trupul hăcuit

de arhitecţi chirpicari

spre vreun spital din secolul trecut;

oraşul e grav bolnav şi prefăcut

ca un escroc care

mereu îşi mănîncă ultima grevă a foamei

în văzul mulţimii miloase

 

Somnoroase coţofene

iată-l pe heidegger sforăind

la umbra brună a filozofului andrei,

între timp, moaşa berzei înlătură placenta

unui neuron încolţit

în crăpătura unui gînd mai tare

ca piatra

mai iute ca neclintirea

coţofenelor împăiate direct în zbor

 

Aţa albă

Vanitas vanitandum, et omnia vanitas

literă cu literă citind

cînd nu e ceaţă deasupra pămîntului

exceptînd Marele Zid Chinezesc

doar un singur lucru se mai poate zări:

un fir de aţă albă

cu care este cusută

pîrtia poetului invizibil Volumescu

spre Premiul Nobel

 

Definiţie ratată

odată pusă pe litere

poezia devine o bucată de carne congelată

într-o cochilie de melc leneş,

v-o spune un robot cardiac c-o poftă de citit

mai necesară decît alcoolul tectonic

din degetele pianistului orb

 

Confort

hei cititorule crispat şi criptat

bine ai venit

în casa cuvintelor

cînd descoperi poezia

ar trebui să dai de odihnă

precum o pasăre

într-un avion care zboară