Murături

Draga mea, de cîte ori pun murături

mă gîndesc la tine.

Nu, nu fiindcă ai fi acră – dimpotrivă,

cu tine a început pe lume diabetul! –

ci pentru că delirez, de cîte ori privesc

borcanele doldora de gogonele:

mi se năzare că-s rotunzii  tăi sînișori!

Nu-mi mai trebuie steakuri și cartofi:

cina, la mine se compune

din pătlăgele (să vezi ce figuri fac ospătarii

cînd comand, la felul unu, doi și trei

doar murături!).

Minunea mea, dacă la anul

observi că-ți cresc sînii,

vino, să punem la borcan și pepenași!…