IOAN MAFTEI BUHAIEŞTI

Poemul meu

(după poezia „Tăcerea mea”)

Poemul meu nu-i pentru orişicine,

El din seminţele iubirii vine,

Din visuri în oglindă tălmăcite,

Ori rugi şi incantaţii tăinuite.

 

Poemul meu nu este ceva static,

El poate fi citit şi matematic,

Tabla-nmulţirii numai dac-o ştiţi,

Puteţi în toată vraja-i să-l citiţi.

 

Poemul meu a devenit şi ludic

De când am devenit şi eu mai sudic,

Adică m-am făcut bucureştean,

Din moldovean,adică un muntean.

 

Poemul meu de rug se vrea aproape

De-n inimă,citindu-l, nu vă-ncape.

Nici n-are rost în laude să-l scald,

Hai,cumpăraţi-l până este cald!

 

CONSTANTIN BOBOC

Puncte de suspensie

E vreme de iarnă. Poemele

scrise acum sunt terne şi calme

fiindcă e frig. Îşi fac temele

poeţii doar suflându-şi în palme.

Folosesc tot mai rar figurile de stil,

de parcă vor să le scoată la pensie,

nici punctuaţia nu o mai consideră ceva util,

folosind doar punctele de suspensie.

Până şi aici, la Fălticeni, a pătruns

spiritul acesta cu tendinţe extreme

şi, ca şi cum n-ar fi fost de ajuns,

şi pe mine mă bântuie de o vreme.

Asta e realitatea, asimetrică şi tristă,

trebuie să salvăm poezia,dar cum?

Eu voi trimite versuri la orice revistă,

pe astea le trimit la „Poezia” acum!

 

GHEORGHE SIMON

Faţă către faţă

Ceea ce vreau să spun

în acest poem,după mine,destul de bun,

e că viaţa ne-nvaţă

că doar faţă-n faţă

cu timpul ne putem măsura existenţa

 

Pe căi parodice şi uneori oculte

a mai zis şi parodistul Perţa,

şi unii chiar vor să-l asculte,

că în viaţă e bine să:

1.Să dai tot ce ai.

2.Să crezi tot ce auzi.

3.Să spui tot ce vezi.

Eu am stat liniştit şi frumos la Agapia,

am judecat şi-n română şi-n franceză,puţin

zicerile perţiene,

până-ntr-o zi

de duminică-n care l-am înţeles deplin.

Parcă nişte fulgere,

până atunci captive ,m-ar fi luminat,

tot cerul îndoieli mi l-ar fi-incendiat,

aşa am simţit atunci şi-i foarte-adevărat.

Aşa că stimate cititor,ascultă

şi tu învăţăturile perţiene,

faţă în faţă,nu pe din dos,

că nu necesită cheltuială multă

şi-n viaţă îţi vor fi de folos,

mai ales dacă s-ar

putea să ajungi demnitar!

 

VICTOR MUNTEANU

Puterea evidenţei

Cu ajutorul celor 55 de prieteni cu influenţă mare,

pe care i-am avut unde trebuie,

am obţinut multe izbânzi literare.

 

Ştiu ce vorbesc,nu e laudă de sine,

puterea evidenţei e copleşitoare

şi fără prejudecăţi,chiar oricine,

fără să-şi rănească vederea, o vede.

Avangarda XXII,Fundaţia Culturală Cancicov,

orice s-ar spune şi s-ar crede,

e munca mea fără istov.

 

Ulterior,e drept că din cei 55

de prieteni,datorită unor dezvăluiri cabotine,

mulţi au dispărut dintre ei şi nici

cei rămaşi nu se simt prea bine!

 

BORIS MARIAN

Chibzuieli

Chibzuieşte-ţi fiecare cuvând pe care-l rosteşti

Şi mai ales fiecare cuvânt pe care-l scrii,

Dacă vrei mereu fericit să trăieşti

Şi nu într-o casă de nebuni  să fii.

Nu mă erijez eu în profesor de fericire,

Dar pot să spun c-am umblat mult prin pustiu

În căutarea lui Dumnezeu şi cu uimire

Am observant că-l întrezăresc când scriu.

Desigur,respectă autorităţile,

Nici un cuvânt rău despre ele.

Eu ,când am încercat,de toate dăţile

Am avut de rezolvat probleme grele.

Adevărul absolut e sigur că oricum

N-o să-l  găseşti,atunci la ce să-l cauţi?

Nu toate cărările devin odat’ un drum,

Nu-ţi face-aşa iluzii şi mai ales să nu-ţi

Închini întreaga viaţă unei idei,oricât

Ar fi ea de tentantă,cât marea şi cu sarea,

S-o dovedi că-i falsă şi îţi va sta în gât…

Deci ce ghişeft făcut-ai,se pune întrebarea?!

 

ALEXANDRU  G. ŞERBAN

Nostalgii  de toamnă

Pe cerul gri-închis, de toamnă,

Zboară-n deriv-un delta-plan,

Alt accident va fi,înseamnă

Că instructaju-a fost în van

 

Nu-i cine faptul să acuze,

Dar indignat sunt orişicum,

Cad cei ce zboară precum frunze

Dintr-un măr roş’ de lângă drum

 

Proces corupţiei n-oi face,

Că-s prea mulţi ţugulani la noi,

Din polonez-oi tot traduce,

Să scap de griji şi de nevoi.

 

De ce să sper într-o minune

Când viaţa trece ca un fum?

Tot la traduceri voi rămâne,

Că mulţi sunt de tradus acum!

 

GEORGE CEAUŞU

Sirena

Se lasă o tăcere cum numai în amurg

Cunoaşte marea toată ,de la un mal la mal,

Nu zboară pescăruşii,nu bate nici un val

Şi clipele-n clepsidre mult mai încet se scurg.

 

Şi în decoru-acesta măreţ,monumental,

Creat la inspirare de-un tainic demiurg,

Decor ce şi-l doreşte oricare dramaturg,

S-a auzit deodată un sunet ireal

 

Aşa, ca o chemare spre alte lumi părea,

Cu promisiuni ciudate,chiar de nerefuzat,

Fantastic,feciorelnic şi chiar pervers puţin,

 

Dar nu l-a urmat nimeni,deşi îl auzea,

S-a stins apoi,murit-a,în ape îngropat…

A fost doar o sirenă de pe-un vapor străin!