Fabrizio Dall’Aglio s-a născut în 1955, trăieşte la Reggio Emilia, este autorul mai multor volume de poezie, toate apreciate de critică şi distinse cu premii literare. Poeziile traduse fac parte din cel mai recent volum al autorului, intitulat ”Colori e altri colori” şi apărut la Passigli Editore, deţinător al Premiului literar Camaiore 2015.
Au venit copacii. I-am văzut
îmbrăţişându-se în grădina casei
strângându-se printre baloţii de fân.
La intrarea în pădure se şopteşte
că vântul trebuie să dispară acum
jos în vale
să se aplece peste râu printre pietre
să-i lase liberi.
Dimineaţa e albastră de senin.
Oraşul s-a evaporat
cu o lovitură de lumini în noapte.
S-au întors copacii.
Sunetul cheilor
alarmează câinii. Se uită
cu ochi rugători
abia mişcând coada indecisă.
Le e teamă de casa goală
şi de durata aşteptării
ca de o tânguire fără sfârşit.
O fi pentru o oră sau poate pentru o zi sau poate pentru totdeauna.
Timpul se dilată.
Nimic nu se întâmplă,
nimic nu-l umple.
Vântul întoarce
paginile cărţii
timpul citeşte
Scrisoare către un prieten despre vremurile absente
lui Paolo Maccari
A murit timpul, ţi-ai dat seama
Agoniza deja de câteva zile,
poate de luni sau ani.
Oricum nu mai era timpul Istoriei.
Ca pasăre phoenix renăscuse
Din cenuşă şi supravieţuia
Deloc rău, aproape fericit
În post-viaţa sa de început de secol.
Până şi spaţiul pare acum instabil,
Se lungeşte în acţiuni orizontale
şi verticale,
fără să ştie dacă e puţin sau prea mult
nesfârşita lui defilare.
Neîntrerupt în cumpănă,
susţine decimale, fracţii
poate pentru a se grăbi şi odihni,
de-acum fără prea multe daune,
în retragere.
Asta e lumea noastră metafizică.
Inima se contaminează de lucruri.
Casa este un habitaclu suspendat
care colecţionează obiecte şi inhibiţii.
Le voi auzi venind, anotimpurile
unul peste altul, în mijlocul acestor pietre funerare
de memorie, întrevăzând fereastra
cu ramă peste lume. Camera
se deschide în proporţii de viaţă:
masa cu toate accesoriile,
scaunele, fotoliile, bibelourile,
cimitirul din bibliotecă
şi tablouri pe pereţi ca execuţii
sau ieşiri de urgenţă imposibile. Locuinţa mea
cu chirie.