Acesta este pseudonimul lui Hans Bötticher, născut în 1883 în Wurzen, aventurier, care după terminarea şcolii a fost marinar, iar în primul război mondial comandant al unui vapor detector  de mine. În 1920 face parte din boema müncheneză. El este cotat drept un clasic al umorului german. În 1933 i se confiscă cărţile şi în 1934 moare sărac lipit pământului. Marea sa artă, pe lângă umor, constă şi în uşurinţa versificării, apreciat fiind şi pentru rimele cu totul neaşteptate.

 

Tăcerea

Unii oameni se înclină

Cu plăcută mină

În faţa celor care mult timp nu zic nimic

 

Altora, dimpotrivă, le e pe plac

Să tune şi să fulgere, când alţii tac.

 

Cruţaţi tăcerea! Ea nu spune totuşi nimic.

 

Shakespeare

El vede lumea ca şi Hristos

Pe care, ca slugă, a prins-o frumos.

Ce arta sa, în joacă, ţine să ne arate

Are în veci dreptate

 

Furnicile

În Hamburg două furnici trăiau

Care să meargă în Australia vroiau.

La Altona pe şosea

Le-au durut picioarele cumva.

Şi atuncea, înţelepte, au renunţat

La ultima parte din drum de umblat.

 

Aşa adesea vrem şi nu putem

Şi atunci cu plăcere renunţăm.

 

Aur

Aurul nu te face bogătan,

Aurul este flexibil şi moale

Ca un batracian.

Se strecoară printre deşte.

Aurul se rostogoleşte la cine Dumnezeu doreşte.

 

Aurul să nu fie alintat.

Aurul nu-i voie să fie tinichea,

Nici alămit sau argintat.

Aurul, din răsputeri, să fie liber vrea

Fără să-i fie silită prezenţa,

Gilbert, auzi dumneata?

 

Aurul ne îmbată.

Aurul miroase ca a netrebnicului plată

Aurul bine nu face.

Aurul a sânge miroase

Aurul nici vesel nu te preface.

 

Unde e aurul? Unde e?

 

Nu mai este aur în Europa.

Tot aurul este în America.

 

Totuşi, aveţi dreptate, dragul meu mister,

Germania hrăneşte un pic cam mulţi miniştri.

În unele landuri – din a funcţionarilor armate

Ne-am putea uşor lipsi de jumătate.

 

Prezentare şi traduceri din limba germană: Mircea M. Pop