Bucurii mincinoase

În fiecare dimineaţă când mă trezesc mă foiesc în mine însumi şi mă întreb dacă va fi o zi bună sau rea
Mai bine mă autoironizez un pic mai ales între prieteni dar cei mai buni dintre ei mă sfătuiesc să nu fac asta
Financiar stau bine dovadă că mi-au rămas câţiva bănuţi în pungă din aceea auriţi chiar dacă de obicei numărul lor se pune după virgulă
Apoi după atâta materialism şi exagerare a ego-ului simt nevoia să scriu o poezie şi să le contabilizez aş vrea dar parcă fac picioare şi pleacă de acasă, cum începi să numeri poeziile pe care le-ai scris parcă nu mai ai inspiraţie deoarece muzele nu vor să poarte număr pe tricou
Bucuriile mincinoase sunt din cauză că eu mă mint mereu că este bine
Şi asta se transformă de obicei în genul de ironii fine
la care răspund şi eu mucalit

Vinovăţie caldă
În ziua de azi nu mai există respect în concurenţă
duşmanul învins e şi umilit
mie mi-a plăcut o maximă pe care
am citito într-un ziar
„nu e ruşinos să cazi
ruşinos este să nu te mai ridici”
Azi ţi se confecţionează hapuri medicale
de te miri şi de ce jeleşti, e jale de exemplu din motive muzicale
ai tendinţa de a asculta numai melodii în care alţii îşi plâng caii putere când le plăcea hipismul
Poate am fost contabilizator isteric-paroxistic de sentimente
iar când ţi-ai căutat un job
îţi spun ia medicamente
te-am căutat deja pe internet
tu vrei să devii poet
De-abia atunci realizezi şi tu că ochiul e cel care plânge
nu inima
ca o virgină a pieptului
bătând mai tare mai încet cum
e cheful atroce al tâmpitului de piept