Similia similibus curantur
s-a îndrăgostit
de păcatul meu
mi-a luat toate rădăcinile
ochilor
le-a mângâiat
să nu se grăbească
nicăieri
să poată privi
direct în ochi
ochii săi
şi mi-a dăruit
umbre nedumerite
ale unei forme îmblânzite
suspendate de un
la-ce-bun
s-a îndrăgostit
de păcatul meu
mi-a luat buzele
şi mi-a mângâiat pumnalul
cu care
tot scriam în mijlocul
îndoielii
ca un deţinut mângâiat
de otravă
s-a îndrăgostit
de păcatul meu
mi-a scris o poezie
ca o trombă pe străzile
subţiri ca frunzele
pe care tot parchează
liniştea
să-mi vină răspunsul
împachetat
al nopţii ce ne obligă
să ne singularizăm
i-am luat coapsele mâinilor
i le-am mângâiat
şi i le-am sculptat
în sincretismul dimineţii
inegal şi plăcut
până mi-am putut ridica
ochii
să văd cum toţii copacii
de pe umerii săi
îşi schimbaseră culoarea
mi-am scos plămânii
i-am luat buzele
două umbre
care se ţineau de mână
ca buchetele de liliac
pe care le vânam în parc
şi le-am devorat
să pot respira lalele
o să-i scriu că
m-am sfârtecat în bucăţi
m-am pus pe şnur şi
ca un fugar
mi-am făcut jumătate
de inimă
din două treimi de coapse
martie
tăcerea este un bărbat
tăcerea se închide în bolboroseala
întunericului care ne fumează
în jilţul său perturbat de
strigătul nisipului albit cu umbre
tăcerea este! :
orgasmul cel mai dureros
al nebuniei
care nu a apucat să facă încă gălăgie
în tăcere e părere
este trădarea cu mărturisire a lumii
prin care mă pierd în răsucita fugă
tăcerea este fâlfâirea evidentă
a neliniştii… culoare şi imaginaţie
pe pânza care-şi înghite sec amarul
pe-acelaşi tempo al pensulei rărite
în vileag
pe fiecare stradă pe care trecem
rodesc nume
gravuri propriu-zise
ale mirosului de oraş
e fenomenul de respingere mută
a sforii legate în jurul gâtului
pe post de cravată
pe fiecare stradă pe care trecem
construim porţiuni de nebunie;
mai apare câte un idealist care
începe să
suprapună paşi
e arta de a fi bărbat sau femeie
pe fiecare trotuar
seducţie
sexualitate nerafinată
reproducere expusă pe borduri
o secundă nu mai mult
o secundă să bei apa
şi apa te va bea
crescându-ţi picioarele
căzând adormitor
în valuri
printre mâinile împletite
spic
roteşte-ţi ochii şi acceptă tot
nu se ştie de ce
cine
unde
lasă-ţi pentru o secundă
pielea
şi-mbracă-te cu solzi
pentru a simţi cum e să fi
reptilă
să te târăşti din greu
saltă-ţi fusta femeie
să-mi fac damblaua
sufletul meu trăieşte în al tău
luptă
scuipă
loveşte
sângele
carnea
osul
lutul care ţi se împotriveşte
treci pentru o secundă să
răsuceşti
pe deget un fir de păr să
spui alfabetul
să vezi cine te iubeşte
o secundă nu mai mult