Feronerie, sicrie şi farmacie
O lamă de bărbierit pentru truda sătulă
a înveninatelor vene, jignitoare griji
de aur laminat la lumina nopţii, notorietăţi:
sortimente şi sordide sortimente, orori
orori rudimentare… full!
Zodii… TAUR; sînteţi numai bun pentru
o elastică femeie, off… să cîrpeşti
din două fix-uri, din două telefoane-ţăndări
făcute, unul, măcar unul de comunicat cu sticla
mesajelor neştiute din-mări;
de probă, un nou măr pentru Adam-decapitat
şi-o chirurgicală palmă-nmănuşată pentru Eva
urme-de evantaie şi seringi sub apă.
Subansamblele tocitei muze, bune de expus
într-un muzeu de latex, elastic
improvizări, frumoase case din cărămidă
de la demolări (cu multe antecedente, cu mult
mai pătimaşe decît stupidele vile, vilegiaturişti
de scrum şi viermi), se descurcă şi omul cum poate
poate mîine, pică un careu de aşi, axaţi pe axa
buzunarelor palide-Jocuri de Noroc, Uon-Stop.
Ofrande moarte, înviind răzbunător
Miss Isteria paraginii gingaşelor viţe de vii
îndoliate, octogenare dorinţi de Vîrf, oferte
de nota „0”-Izbînzi ale vînătorului împuşcat
din greşeală;o mai bombată bombonieră pentru
viperele de rutina, cîntă-mi, cîntă-mi Tina!
Feronerie, sicrie şi farmacie, mufe, sîni de
insertizare la sărutul fondator, deja plecat
prejudicii, prejudicii’n creştere de aur
laminat la lumina preuniversitară Nopţii de Bază
scuip, da, scuip pe modele
aşa cum mă decorau pe halatul psihiatric
cu medalii de flegmă înmiresmată, bodyguarzii.
DiVX… cuplat la gramofon
La sfîrşitul prost al săptămînii
mînuite de Alţii în standurile lor negre
c’un ciorap de-un fel, celălalt altfel
(două diverse griuri neutre, greu de descifrat),
mînuiesc, la deschiderea crucificată a
intersecţiilor, picioare de lemn, moi, proteze
calitatea’ntîi, delirante-picioare reale.
Este cu-atît mai puţin un jurnalist, cu cît
a murit; se şubrezesc şi ceilalţi, în căminul
de extindere cu o mască de gaze, toate roz.
O prietena de-acest gen îmi destăinuia
fumînd ca o nebună, că a-a săturat; se’ntîmpla
asta într-un Muzeu-Cavou; aşişderea-s toate muzeele.
Palide muzeografe… dintr-un livid birou… într-altul.
Apariţie de-lux: incendiara ninsoare lipsă-Însorire.
Clipe clipind revenirii de-a fi craniul-unicat
din „Grădinile suspendate” mizeriei zemoase, actuale.
Piersici cît o Polonie mai-mică pe frigiderul
din bucătăria rimelor strangulate-una bucată… poate!
Dificil de familiarizat cu impenetrabila, obtuza
familie… ce vede cel mai RAU lucru în pierderea
cu cuvintele; însă, care dictează, dicteu drag mie
sînt EU, pe terenul, neînţelegerii de neînţeles
maniace esenţe, vorbesc despre absolut NIMIC.
Am cumpărat o carte.
Un iaht n-am cum, iar în acel punct de pe perete
ce obişnuiesc să-l, pînzelor de păianjen, admir
am să bat, înţepenesc un crud crucifix, fix.
Acest DiVX… cuplat la gramofon, fonetica abstractă
a greierului de gheaţă ascuns în umbra uşii
întredeschise, ar putea fi audiţia Domnului
ar pute fi îngerul luteran şi de discretă
marmura ducîndu-şi, împietrită, mîna, degetele arcuite
spre, ne ivită, lacrima ce aşteaptă.
Acul din sânge, cagulă tăcută
În picioare, în cadă, cu un fular din
cordonul ciuruit al duşului călîi, călău
plîngînd fixez prin hubloul deschis, estompate
zăpezile procedurilor prin care aurora
încriminează albastrul de Prusia al
dimineţii’n deşteptare mahmură; humerus, mişcă-te!
Pun întrebări accidentelor la Coloana
pun întrebări expertizelor finale, probînd la
gust perioada dintre cafeaua caldă şi
portretul ei spumant (după un veac), tremurînd
sub apele unei trageri de aer în piept, în platoşă.
Acul, acul din mînă unde e?!
Acul din sînge, cagulă tăcută din acelaşi loc
cu aproximativ celelalte asfixiate, calm
alimentîndu-le cu răsufletul Sfinxului-buze sparte.
Buze la microfon, farse desfăşurîndu-ne, mumii, mumii…
Acul confirmînd, expectorînd perspectivele inimii
velele velodromului terorizat, pedalat de nave
pedestre, mereu obsedat împinge spre diferenţă
spre falnică Indiferenţă, cum era el
romantic lîngă viermele din măr, ploile preţului
pus, juxtapus (strop peste strop), pe giulgiul
ce trece prin faţa berăriei perplexe; alături de
ei reproşul de culise cu mat lornion
a revenit, a revenit să-i mai pomădeze cu iod
pe ferm, fermoarul operaţiei imbatabile, o coajă
ivită de-atîta sat pe spate, vai, deviat kitch!
Fructele ne cumpărate, fructiera cu medicamente
parodia deschiderii pensetei în încercarea
de-a povesti aripei fluture lui, nu-mi place
Nu-mi place ce se strecoară.
Nu-mi plac Multe…
În picioare, în cadă căzut prea avid pe gînduri:
consultări cu episcopia pioşeniei pierdute.