DUMITRU ICHIM
Ce limbă vorbesc trandafirii?
Dragi cititori mari şi mici,
de ce sunteţi curioşi oare
să vă explic eu aici
aceste versuri fermecătoare,
cum se nasc şi se înţeleg mai bine?
Aşezaţi-vă sub umbra Sfinxului
şi fiţi atenţi la indicaţiile mele:
vom merge pe urmele pixului
până de unde începe poetul
să fie inspirat de stele.
S-o luăm încetul cu încetul,ca melcul,
prin valea nisipului de aur
până la fântâna luminii.
Acolo vom da de-un balaur,
de fapt e o pasăre cu şapte aripi
ce,cu multă graţie,
aduce răsuflarea primăverii
în inspiraţie.
De aici,când nopţile sunt luminate
de steaua Orion,
se vede până foarte departe,
până în Dărmăneştii din România.
Acum,dacă aveţi aceste repere,
puteţi vedea
cum prinde contur poezia.
Cum care poezie?
Poezia care se cere!
GEORGE CEAUŞU
Hoţi de cai şi de iaşmace
Cititor cu suflet bun,
n-ai văzut un trop pe drum?
Mi-a scăpat când mai să-l pun
în poem şi-i jale-acum.
Cititor cu suflet mare,
de-ai văzut sau mi-ai citit
câte-un vers ce ritm nu are,
adă-mi-l la şlefuit.
Sper că suflet ai atât
să asculţi de a mea rugă
şi n-o să mă dai în gât,
să pui şi-alţi lectori pe fugă.
Sunt destui hoţi de cuvinte,
nu-s de-ai lor şi n-o să fiu,
cititor,deci,fii cuminte
şi citeşte-mă cum scriu!
ION GHEORGHE PRICOP
Să mă vezi numai pe mine
Temător nicicând să fii
cititor de poezii,de-i găsi şi-apoi vei vrea
să citeşti din cartea mea
care,fără vorbă multă,
scrisă-i într-o limbă cultă şi vrea să recupereze
lumea de pe metereze…
Că ni-e satu-asediat,
călăreţi de os îl bat şi străbat precum corăbii,
în septembrie cu săbii
de cuvinte neromâne,
fum în urmă-le rămâne şi pustiu şi-indiferenţă,
e nevoie de-o prezenţă
mai aşa, coordonată,
eu scriu carte care-arată că sunt cinci semne ce spun
c-un poet la asta-i bun.
Eu le întrunesc pe toate,
deci tu,cititor, socoate şi-i vedea când socoteşti
că-i musai să mă citeşti!…
ALEXANDRU CAZACU
Alte mesaje către Iulia
- Şi cum îţi spuneam,dragă Iulia,
am vorbit cu cineva şi săptămâna
viitoare vine şi curăţă coşul
de funingine la apartamentul
nostru,cuibuşor de nebunii,
aşa că tu,când o să vii,
n-o să-ţi mai fie frig şi vei putea
să stai oricât şi goală pe canapea—
am mai cumpărat şi mere domneşti şi pelin
pentru miros şi de pus,de vrei, şi-n vin…
totul e să ai bunăvoinţă
şi să nu întârzii,o ai tu,ştiu,
că şi eu am zis că am şedinţă
şi voi sta până târziu.
Alo,dar de ce taci,în sfârşit…
Cum?Nu e Iulia?Am greşit?
E soţia mea?Acasă am sunat?
Sigur că da,draga mea,îţi place
poemul ce ţi l-am dictat?!
BORIS MARIAN MEHR
Aceste versuri
Aceste versuri le-am scris demult,la catedră,
Da,da,la catedră stam şi mă inspiram.
Eu cand scriu,parcă merg prin pustiu.
Viaţa de profesor este grea,nu e cum aş vrea.
Tot omul crede că e frumoasă,dar mulţi de ea se lasă,
Ţie să-ţi fie ,iubita mea ,clar,că eu sunt profesor titular,
Stai lângă mine,cum ne-am înţeles şi-o să te-nvăţ fericirea mai ales.
Vom face un copil la ore solitare şi-l vom creşte până va fi mare.
Eu sunt profesot,tu casnică,vom duce o viaţă paşnică,
Deşi gura lumii e slobodă,nu vom trece prin ea ca prin lobodă,
Istoria ne va consemna prezenţa şi ne va cunoaşte şi Lucian Perţa.
Latră câinii ,dar mă lasă rece,poezia mea orişicum trece!