PARODII de Lucian Perţa

DUMITRU ICHIM

Ce limbă vorbesc trandafirii?

Dragi cititori mari şi mici,

de ce sunteţi curioşi oare

să vă explic eu aici

aceste versuri fermecătoare,

cum se nasc şi se înţeleg mai bine?

 

Aşezaţi-vă sub umbra Sfinxului

şi fiţi atenţi la indicaţiile mele:

vom merge pe urmele pixului

până de unde începe poetul

să fie inspirat de stele.

 

S-o luăm încetul cu încetul,ca melcul,

prin valea nisipului de aur

până la fântâna luminii.

Acolo vom da de-un balaur,

de fapt e o pasăre cu şapte aripi

ce,cu multă graţie,

aduce răsuflarea primăverii

în inspiraţie.

 

De aici,când nopţile sunt luminate

de steaua Orion,

se vede până foarte departe,

până în Dărmăneştii din România.

Acum,dacă aveţi aceste repere,

puteţi vedea

cum prinde contur poezia.

Cum care poezie?

Poezia care se cere!

 

 

GEORGE CEAUŞU

Hoţi de cai şi de iaşmace

Cititor cu suflet bun,

n-ai văzut un trop pe drum?

Mi-a scăpat când mai să-l pun

în poem şi-i jale-acum.

 

Cititor cu suflet mare,

de-ai văzut sau mi-ai citit

câte-un vers ce ritm nu are,

adă-mi-l la şlefuit.

 

Sper că suflet ai atât

să asculţi de a mea rugă

şi n-o să mă dai în gât,

să pui şi-alţi lectori pe fugă.

 

Sunt destui hoţi de cuvinte,

nu-s de-ai lor şi n-o să fiu,

cititor,deci,fii cuminte

şi citeşte-mă cum scriu!

 

 

ION GHEORGHE PRICOP

Să mă vezi numai pe mine

Temător nicicând să fii

cititor de poezii,de-i găsi şi-apoi vei vrea

să citeşti din cartea mea

care,fără vorbă multă,

scrisă-i într-o limbă cultă şi vrea să recupereze

lumea de pe metereze…

 

Că ni-e satu-asediat,

călăreţi de os îl bat şi străbat precum corăbii,

în septembrie cu săbii

de cuvinte neromâne,

fum în urmă-le rămâne şi pustiu şi-indiferenţă,

e nevoie de-o prezenţă

 

mai aşa, coordonată,

eu scriu carte care-arată că sunt cinci semne ce spun

c-un poet la asta-i bun.

Eu le întrunesc pe toate,

deci tu,cititor, socoate şi-i vedea când socoteşti

că-i musai să mă citeşti!…

 

 

ALEXANDRU CAZACU

Alte mesaje către Iulia

  1. Şi cum îţi spuneam,dragă Iulia,

am vorbit cu cineva şi săptămâna

viitoare vine şi curăţă coşul

de funingine la apartamentul

nostru,cuibuşor de nebunii,

aşa că tu,când o să vii,

n-o să-ţi mai fie frig şi vei putea

să stai oricât şi goală pe canapea—

am mai cumpărat şi mere domneşti şi pelin

pentru miros şi de pus,de vrei, şi-n vin…

totul e să ai bunăvoinţă

şi să nu întârzii,o ai tu,ştiu,

că şi eu am zis că am şedinţă

şi voi sta până târziu.

Alo,dar de ce taci,în sfârşit…

Cum?Nu e Iulia?Am greşit?

E soţia mea?Acasă am sunat?

Sigur că da,draga mea,îţi place

poemul ce ţi l-am dictat?!

 

 

BORIS MARIAN MEHR

Aceste versuri

Aceste versuri le-am scris demult,la catedră,

Da,da,la catedră stam şi mă inspiram.

Eu cand scriu,parcă merg prin pustiu.

Viaţa de profesor este grea,nu e cum aş vrea.

Tot omul crede că e frumoasă,dar mulţi de ea se lasă,

Ţie să-ţi fie ,iubita mea ,clar,că eu sunt profesor titular,

Stai lângă mine,cum ne-am înţeles şi-o să te-nvăţ fericirea mai ales.

Vom face un copil la ore solitare şi-l vom creşte până va fi mare.

Eu sunt profesot,tu casnică,vom duce o viaţă paşnică,

Deşi gura lumii e slobodă,nu vom trece prin ea ca prin lobodă,

Istoria ne va consemna prezenţa şi ne va cunoaşte şi Lucian Perţa.

Latră câinii ,dar mă lasă rece,poezia mea orişicum trece!