Margherita Rimi s-a născut la Prizzi, în Sicilia. Este medic neuropsihiatru pediatru şi este o luptătoare activă pentru drepturile copiilor şi adolescenţilor, combate violenţa şi abuzurile la care sunt supuşi minorii sau purtătorii de handicap. Printre volumele de poezie publicate amintim „Per non inventarmi”, 2002, şi „La cura degli assenti”, 2007. Poeziile traduse în limba română fac parte din volumul „Era farsi”, o antologie poetică apărută la Editura Marsilio, în 2012.

 

Copilul

Doamne ce te costă să mă ajuţi

Vorbesc. Au invadat raţiunea

Locul unde să stai.

 

Aceasta trebuia să fie casa.

aici trebuia să aibă o fereastră

 

Acesta trebuia să fie copilul

acesta tatăl său

Iar aceasta trebuia să fie calea sa. Aceasta. Inocenţa sa

 

Şi fiecare zi trebuia să împlinească o altă zi

 

Doamne ce te costă să mă ajuţi

 

 

Paginare

Vremurile copiilor

mă fac să şchiopătez

mă arată cu degetul

 

Iar când ating lucrurile

aerul începe să respire să-şi deseneze

propria punctuaţie

Acum două zile

Acum două zile e lună plină.

Acum două zile e că nu plouă.

 

Cine ştie dacă e o temă măciulia macilor

receptaculul trandafirului

 

Cine ştie dacă pentru veşnicie e ploaie

lovind in ritmul  inimii.

 

 

Când copacul era copacul

Anei Blandiana, satului meu, Prizzi

 

Chiar şi când nu mai e

 

copacul era mereu copacul

chiar şi când nu vorbea

chiar şi cu casa goală.

 

Şi copacul era mereu copacul

chiar şi când era o pălărie

chiar şi când se luau păduchi.

 

Nu ştiu de ce au făcut-o. Nu trebuia.

Neatentă copilăria noastră

în timp ce creştem.

 

Şi copacul acolo era mereu copacul

chiar şi ”când avea numai ochii”.

 

Chiar şi când nu mai este.

 

O tăcere abandonată

se descătuşează

Şi numai în acelaşi ritm

să  ascult

 

Ce sunt

morţii copii

Crucile

în genunchi

 

Ce numără

cuiele din pereţi

 

Care pâine de toate zilele

Care femeie e binecuvântată

E fără miracol

această moarte

 

 

O dată pe zi

Şi ne mişcăm în greşeală

de bună voie ne dă târcoale

într-o noapte. La opriri.

 

Fără să închidem ochii. Suntem în mâna cuvintelor

Aş vrea să-ţi spun despre cum  se termină o altă zi

Despre ce menţine o altă viaţă.

 

Obiecte de dispariţie si reapariţie

în ordine:

 

Salvează-mă de aici.

Salvează-mă aşa.

 

O dată pe zi spaima

O dată pe zi cuvântul.

 

 

Unde mă duci

Vorbeşte-mi aşa. Cum creştem.

Cum undeva timpul o ia de la capăt

când hârtie peste hârtie e numărătoare inegală

când eu sunt fluture şi tu eşti pe aripile mele.

 

Vorbeşte-mi aşa.

Cum rămâne lumea la întrebări

când în cele din urmă nu devin cuvinte.

 

 

 

De la capăt

Greutate peste greutate

o altă zi

un alt corp pe care-l întâlneşti

să o iei de la capăt

 

Va fi ceva timp

Se poate aştepta

 

Ceva de spus. Ceva

care nu ţine numai de cuvinte.

 

Prezentare şi versiunea română: Eliza MACADAN