Pacea noastră, pacea voastră…

În raniță îmi duc războiul,
E mult din Kandahar încoace,
Eu am uitat ce-nseamnă, pace,
Iar visele-au fugit cu roiul.

Un mercenar prin mine ară
C-un vârf stricat de baionetă,
În mintea mea, într-o gheretă,
,,Stă un copil mort pentru țară.”

Pe chipul lui scrie petrol
Și ,, victime colaterale”,
La defilări aud urale,
Când mii de oameni intră-n rol.

Eu doar un an n-am fost acasă,
Dar ce schimbat îmi pare totul,
La vorbe mari nu mai, ,,pun botul”,
Mă-ndrept timid spre-această casă.

Pe-o esplanadă cenuşie,
De sus, din ceruri, bate vântul
Și-n cleşti de gheaţă ia pământul;
Privirea nopţii e saşie.

Din vechiul turn al catedralei,
Un clopot liniştea-mi retează
Și glasul lui profund vibrează
În vatra tristă-a mahalalei.

Statui pe ziduri răstignite,
Lumină caldă în vitralii
Și fulgi rotunzi ce par mitralii,
Cad trist pe-arcadele-mpietrite.

Acestea toate mă îndeamnă
La o secundă de spăşire
Și înţeleg dintr-o privire,
Cât mi-au lipsit şi cât înseamnă.

Un imn de slavă-n tonuri grave,
Născut din orgă se aude;
Îmi trec prin minte gânduri crude,
Ce le-mpletesc legând octave.

E dar divin, chemând mirenii,
Tămâie arsă-n fum se-ntinde,
Parfumul mirului cuprinde,
Un bătrânel ce-aleargă renii.

Iar Dumnezeu e-atât de-aproape!
El soarta lumii o repară
Și face răul să dispară;
Ne şterge lacrima din pleoape.

Acum o floare de ibiscus,
Într-un M16 voi planta,
Feliciano-mi va cânta,
În limba lui și-n limba mea:
Coboară, Doamne, ,,come down, JESUS!”