Iubire siderală
dragostea vine de pe lună
în silenzio stampa
are gust caduc de morfină
o adulmecă toţi câinii perfid
dă (in)dependenţă
delir trimbulind
pulberea ei argintează stelele
cometa aburindă se rupe din cer
ca o inimă pulsează sânge
în eter(n)
dragostea este corabie eşuată în oceanul livid
plouă peste ea cu meteoriţi saltimbanci
mirosul iubirii se răspândeşte opulent
acru ca nişte struguri necopţi
gura ei desenează umbre sângerii
pe brocartul sidefiu al norilor
sufletul nesăţios trezeşte demoni
e o paradă de (re)sentimente stelară
ninge cu tristeţi surâzătoare
politrucă iubirea dansează trei acte
troia arde elenele pe rug
sunt vrăjitoare ce îţi vând un truc
corida nopţii s-a pornit
mantia roşie îmbracă universuri
calea spre lună are trepte de piatră arsă
fierbe lava misterioasă în adâncuri
cataclismul iubirii naşte atei condescenţi
picasso s-a răstignit pe pereţi
am sculptat dragostea din lut umezit
în palme mi-au crescut cicatrici de granit
Histrioni
Oraşul monolit înghite zile histrionice
ca pe nişte larve minuscule
canicula îşi întinde lasciv tentaculele
pe trotuarele mirosind a fast-food
aleile parcului descalţă oameni
îmbrăcaţi uniform
iarba creşte pe birouri
artificial
funcţionarii tund gazonul anti stres
din vitrine zâmbesc manechine rodate
pe bănci oamenii străzii se confundă
cu statui inerte ce împânzesc oraşul
mercantil
par sculptate de însuşi Rodin
diformitatea priveşte
într-o vitrină opacă
ego-uri silfide ascund
cocoaşa de Quasimodo
în portofel
nopţile oraşul îşi trimite nebunii
la plimbări odiseice
un don juan aşteaptă în părculeţ
cu un buchet uzat învelit
într-un ziar cu anunţuri matrimoniale
travestiţi logoreici urcă în ultimul
metrou
la colţ de stradă se plăteşte cash
sexul mecanic
săracii trăiesc la Suleyman euforia
serenitatea sterilă
miroase a ghetou
a efluvii bahice
clor cloroform
femeia beată îşi caută
parteneri
pe care să verse refulări
băiatul care mătură străzi
scurmă în gunoi discret
aprinde fericirea edulcorată
care ţine cât un muc de ţigară
întoarsă cu spatele la caldarâm
ţăranca bătrână îşi face cruce
înnodând baticul de două ori
scrie în caietul mototolit
surâzând cald
pe asfaltul rece
departe de piaţa zgomotoasă
unde se vinde
orice
dimineţile oraşul respiră
prin clădirile imense
părinţi împing cărucioare
cu prunci luminoşi din reclame
în metrou se citesc ostentativ
romane premiate
doar aici este timp
până la staţia unde
se sinucid anonimi
miroase lent a moarte
n-ai vrea să ştii cât de cald este
în gura de canal
unde oamenii aspiră la buletin inspirând vi-se
fantomele câinilor stau la semafor devotate
bătrânele plimbă în lesă iluzii fardate
un cărucior infirm scârţâie strident
de la etajul zece al hotelului se vede
ca-n parlament
Ochii păunului
vrăbii impertinente
îşi dispută pâinea mea aburindă jertfită
furnici masochiste clădesc temerar muşuroaie
pe epiderma ta translucidă
sunt ciori care-mi fură din palmă
iubiri de o vară legate cu atele
cratere fisurate ale inimii mele maghrebiene
guguştiucii îşi lipesc cuiburile
cu lutul ce se scurge din mâinile tale
diletante
mi-a plecat sufletul la Marea Moartă
cozi de rândunele cu ochi de păun
scriu pe albul hârtiei
bolnav de cataractă
ca nişte albatroşi ce trag cu parâme
o barcă
ne simţim aripile grele de apa
cristaliza(n)tă
se migrează spre Sud
în ultima haltă doar vulturi
cataleptici rămân
şi buha nopţilor eretice
de tavanul peşterii jilave atârnă
un liliac cu ascuţite gheare
şi-o inimă ce laic se dilată