Poemul senryu este un haiku umoristic, satiric. Prenumele poetului, Senryu, care a denumit ulterior această specie de poezie, era pseudonimul lui Karai Hachiemon (n. 1718, m. 1790, Edo, Japonia), poet al perioadei Tokugawa. El a reînviat tradiţia satirică, ironică, cu iz de epigramă  a poemului haiku (de fapt hokku sau haikai, denumire sub care era cunoscut pe acea vreme) adunând într-o ediţie o selecţie masivă de peste 80.000 versuri satirice, rezultată după lectura a circa 2,3 milioane de versuri.

În România poemul senryu a fost scris pentru prima dată de poeţii de haiku, după înfiinţarea, în anii 1990-1991, a Societăţii Române de Haiku şi a Revistei Haiku de regretatul profesor Florin Vasiliu. Poeţii români de haiku au fost atraşi de forma de poem senryu atât fiindcă aceasta păstra structura prozodică scurtă a haiku-ului, de trei versuri în 17 silabe (un vers scurt, unul lung şi încă unul scurt, majoritatea poeţilor păstrând proporţia de 5-7-5 silabe), de forma ironică, umoristică a acestuia, cât şi de faptul că acest poem devenea mai uşor de scris, deoarece puteau renunţa la multe dintre regulile obligatorii din haiku, în primul rând la kigo şi kireji.

În Revista Haiku autorii români au publicat, încă din 1990, primele poeme haiku şi senryu, iar în anii următori au tipărit şi primele plachete şi volume cu aceste poeme. După 1991 astfel de poeme au apărut şi în revista Albatros, a Societăţii de Haiku din Constanţa, în revista Orfeu din Târgu-Mureş, în revistele Orion şi Micul Orion din Slobozia, precum şi în alte reviste literare din ţară. Pe parcursul celor 25 de ani mai mulţi autori de haiku au publicat plachete şi volume de poeme senryu, printre aceştia remarcându-se în mod deosebit cele realizate de Radu Patrichi, Iulian Dămăcuş, Ioan Marinescu-Puiu, Jules Cohn Botea, Valentin Nicoliţov, Dan Viorel Norea etc.

În România au fost realizate, cu sprijinul membrilor Societăţii Române de Haiku, două antologii de senryu importante pe care le prezentăm pe scurt în continuare.

 

2. Prima a fost Antologia româno-americană de senryu, Terapie prin senryu/Senryu Therapy, în anul 2012. În această antologie, realizată împreună cu poetul american Bruce Ross, au fost selectate poemele senryu ale celor mai reprezentativi 15 poeţi români şi 15 poeţi americani de haiku, fiecare dintre aceştia fiind prezent cu câte zece poeme senryu bilingve.
3. Poeţi români

Decanul de vârstă al poeţilor români de haiku şi senryu, Jules Cohn Botea, ne dezarmează prin sinceritate:

Seară de seară/ mă uit la televizor/ dar nu-l deschid

Dan Doman nu uită nici soacra care-i mai face probleme uneori:

Pomul de Crăciun-/ până şi soacra pare/ mai bună sub el

Florin Grigoriu fotografiază lipsa de cultură a tinerelor de astăzi:

Cămin de fete-/ raftul bibliotecii/ plin de cosmetice

Ioan Marinescu-Puiu ne arată o altă faţetă a soacrei:

Vecini speriaţi-/ de astăzi soacră-mea ia/ lecţii de canto

Vasile Moldovan observă aspectele mai puţin plăcute ale bătrâneţii:

Nunta de argint…/ mireasa-şi priveşte-n oglindă/ gura ştirbă

Valentin Nicoliţov se exprimă cu autoironie amară despre singurătate:

Restaurant gol-/ doar eu şi-o muscă bem/ halba cu bere

Radu Patrichi observă frumosul, indiferent de vârstă:

Era să uit/ să cobor din troleu…/ Ce ochi frumoşi!

Ştefan Gh. Theodoru descoperă gusturile literare ale şoriceilor:

Din cărţi şoarecii/ au ros doar ce le-a plăcut:/ Shakespeare şi Goethe

2. Poeţi americani. Poeţii americani dovedesc un delicat simţ al umorului, în ciuda tradiţiilor puritane ale societăţii americane.

Obsesia prozodică a creatorului de haiku şi senryu este suprinsă de Carlos Colon:

În toiul amorului/numărând/ silabele

Tom Clausen savurează singurătatea:

Prânz de unul singur/ fără o carte la îndemână/ îmi „citesc” gândurile

Iar Anne L.B. Davidson merge pe urmele cowboy-lor:

Plimbare la ţară/ mai multe cutii de bere/ decât vaci

Robert Epstein descoperă esenţa practicii zen:

Înţeleg/ după cinzeci de cărţi/ zen-ul nu e în cărţi

Stanford M. Forrester simte emoţii occidentale încercând tehnici orientale:

Meditaţie zen –/ îmi golesc mintea/ când nu se uită nimeni

În timp ce Garry Gay confirmă vorba veche: precum în cer, aşa şi pre pământ:

Gaura de ozon/ chelia mea …/ arsă de soare

Lumea calculatoarelor îl ispiteşte pe Christopher Herold:

Era informaticii –/ copilaşii au ştiut totdeauna/ cum să „Google”

Dar şi pe David G. Lanoue:

O altă lecţie de buddhism/ computerul/ s-a defectat

Analizând aceste poeme senryu se pot observa atât similitudini, cât şi diferenţe. Astfel, un cititor atent va observa imediat diferenţele de prozodie ce apar în maniera de scriere a acestor poeme: în timp ce majoritatea poeţilor români de senryu păstrează forma clasică a poemului haiku (17 silabe în trei versuri, în formula 5-7-5 sau în formule de dispunere  apropiate acesteia, cum ar fi 6-6-5, sau 4-8-5 etc.), mulţi dintre poeţii americani nu mai respectă formula clasică 5-7-5 motivând că aceasta nu se potriveşte prozodiei limbii engleze, deşi admit şi acceptă tot o formă cu trei versuri (de tip scurt, lung, scurt). Alţi poeţi americani contemporani, e drept că sunt mult mai puţini la număr, se îndepărtează şi de această regulă şi afirmă că un poem scurt de inspiraţie japoneză poate fi scris şi numai în două versuri sau chiar într-un singur vers. Poeţii români, care cunosc şi practică poemul într-un vers (un poem de sorginte autohtonă de numai 13-14 silabe), îl delimitează însă clar pe acesta de poemele haiku sau senryu.

Iată opinia lui Michael Dylan Welch, editor şi publicist american:

„Diferenţa dintre haiku şi senryu – este o polemică veche şi care continuă şi astăzi. Cea mai acceptată explicaţie pare a fi aceasta: ambele pot fi nostime – dar dacă e mai nostim, e mai probabil senryu. Ambele pot face referire la natura înconjurătoare sau la natura umană. Un poem serios despre natură este în mod cert haiku. Un poem nostim/satiric despre natura umană este cu siguranţă senryu. Există însă combinaţii care duc poemul în „zona cenuşie” şi determină confuzii. De exemplu, un poem serios despre natura umană sau un poem nostim despre natura înconjurătoare pot părea a fi atât senryu cât şi haiku. Ideea este că, în afară de situaţiile în care reiese clar apartenenţa poemului la un gen sau altul, diferenţierea nu se poate face întotdeauna clar. De obicei, autorii scriu poemele, se bucură de ceea ce creează şi lasă criticii să-şi bată capul cu clasificarea”.

 

1. A doua selecţie realizată în România, a fost antologia bilingvă, Zi de chenzină/ Pay Day, care cuprinde 65 de poeţi români de haiku care au scris poeme senryu deosebit de frumoase. Poemele selectate în această antologie conţin multe teme umoristice, glume, panseuri critice la adresa unor comportamente umane.

Există şi la noi poeţi care încearcă să inoveze adoptând stiluri moderne diversificate, dar majoritatea autorilor români care s-au impus în domeniul poeziei de sorginte niponă respectă, de cele mai multe ori, tiparul clasic al poemului haiku, fapt ce ţine de o rigoare ce a fost autoimpusă încă din momentul când această formă de poezie a pătruns în ţara noastră, rigoare care permite spiritului haiku să existe şi să se manifeste. Cunoaşteţi desigur părerea lui Robert Frost că absenţa regulilor este ca un meci de tenis fără fileu, şi aceasta este şi mai mult valabilă pentru haiku şi senryu. Şi Basho avea ca motto: „Învaţă regulile, ca să le poţi apoi uita. Dar, mai înainte, învaţă-le!”

Considerăm că ceea ce contează în primul rând este tematica şi conţinutul poemelor senryu din această antologie, modul critic sau ironic în care este abordată realitatea înconjurătoare şi, în final, obţinerea rezultatului dorit, de a descreţi frunţile şi a produce un zâmbet.

Iată câteva poeme.

Despre comportament la trecerea timpului: Aniversare –/ în oglindă aceeaşi/ capră bătrână (Manuela Miga)

Despre politică: În vârf de deal -/ românul înjură boii/ şi Tranziţia  (Iulian Dămăcuş)

Despre sexualitate: Fustiţă simbol-/ şi-a dres-o din cravata/ lui tătâne-su  (Florin Vasiliu)

Despre atitudinea soţilor în familie: Câtă linişte!/ Trei zile la pescuit/ fără soţie (Constantin Stroe)

Despre unii falşi prieteni: În dosarul meu/ doldora de informări -/ toţi prietenii  (Valentin Nicoliţov)

Despre  cum încearcă poetul să realizeze un haiku: Câştigat pe stradă,/ pierdut până acasă,/ ultimul  haiku (Ion Untaru)

Ea-picioare lungi,/ el c-un picior în groapă-/ cuplu la modă (Dumitru Roşu)

Poet pe soclu-/împrejurul capului/zboară sticleţii (Vali Iancu)

Încheiem această prezentare cu speranţa că v-au plăcut poemele senryu selectate de noi şi am reuşit, măcar pentru câteva momente, să vă descreţim frunţile.