Frica

 

Mă cuprinde tare frica

Şi noaptea e tare sumbră

Şi tot pare numai umbră

Deşi ştiu că nu-i nimica

Şi un vînt mătură curtea

Curăţînd cu-al său avînt

Totul ce mai rămăsese

Frunze, pietre şi pămînt.

Şi-am închis bine oblonul

Şi chiar poarta la intrare

Şi am pus o bară mare

Ca să îmi păzească somnul

Şi-n singurătatea casei

Tristă, neagră şi tăcută

Numai vîntul de afară

Te-ngrozeşte şi asmută

Zeci şi sute de imagini

Care mai de care slută

Care trec şi se perindă

Trec prin spate, prin oglindă

Şi-au ajuns pînă-n pervaz

Dorm, visez, sînt oare treaz ?

Şi privind jarul din sobă

În această seară sumbră

Unde-I totul, vînt şi umbră

De ce tremuri ?

Nu-i nimica

E doar frica.

 

 

Promenadă la Tecuci

 

Pe o stradă nepavată

Cu numele nu ştiu cui

Se plimbau acele doamne

Suspendate pe toc cui

 

Nu erau nici tinerele

Nu erau nici prea frumoase

Erau pline de inele

Rotunjoare, pretenţioase

Şi mergînd în promendadă

Pe-acea stradă-a nu ştiu cui

Stîrneau toată prăfăria

Înfigîndu-şi tocul cui

Se opriră la vitrină

« Oale, sticle şi borcane »

Nu e pentru noi iubito !

Mergem mai jos la cucoane…

şi apoi iar o vitrină

« Torturi, cataif, colaci »

Ce zici, ne oprim iubito ?

Mă tentează, dar… să taci !

Şi intrară-n prăvălia

Cu tort şi sarailii

De mîncară cele doamne

4000 de calorii…

 

Şi plecară mai departe

« Frumuseţea în borcane »

Unde fiecare-n parte

O încărcară în cartoane

 

Şi aşa făcură strada

Cu numele nu ştiu cui

Rotunjoare, pretenţioase

Suspendate pe toc cui.

 

 

Slujba

 

Patru doamne în etate

Stau pe bancă-n cimitir

Ascultînd îndurerate

Slujba lui Popa Zamfir.

 

Slujba e de pomenire

Pentru aceia răposaţi

Şi rămînem consternaţi

Cîţi din noi am fost chemaţi

Spre această lume sumbră

Şi-au trecut din viaţă-n umbră.

 

Şi privind aceste doamne

Numai funde şi dantele

Cîte oare dintre ele

Vor mai fi în cimitir

Ascultînd la anu’ slujba

Prea-Sfinţitului Zamfir.