Rugă

Scutură-mi, Doamne, ideea

C-am rostit în vers femeia,

Că aici în metru antic

Sînt şi om, sînt şi sălbatic.

 

Scutură-mi rima din vers,

Scutură-mi tot ce n-a mers,

Lasă-i Evei veşnicia

Şi lui Adam Poezia!

 

 

Maci la margine de drum

Cresc din vise şi din scrum

Maci la margine de drum,

Visul e că macii toţi

Sînt dacii şi-ai lor nepoţi,

Scrumu-i trupul lor căzut

Chiar în oalele de lut,

Lut de glie românească –

Sînge-amestecat cu pască

Şi cu flori de din Carpaţi

Cu ochi ageri de bărbaţi

Preaslăviţi de codrul frate

În războaiele purtate

Pentru sfînta ne-atîrnare

S-avem linişte şi soare.

 

Cresc din vise şi din scrum

Maci la margine de drum

Şi-or mai creşte roşii, zei

Cît pe cer sînt porumbei,

Cît ţara-i plină cu nepoţi,

Viaţa-i demnă pentru toţi

Şi ştiu veşnic să trăiască

Cu virtute românească,

Fără picături de sînge,

Fără lacrimi a mai plînge,

De vom fi cu-nseninare

Ne-om tămădui cu soare

Înălţînd calea-redută

Macilor ce ne salută!

 

Zbor fără întoarcere

Mi-am scos inima din normalitate

Şi foaie cu foaie,

Însemnare cu însemnare

Am pus-o pe cheia

Euroscepticismului.

M-am învîrtit

Între adînc şi înalt

Şi am decis

Să pornesc aripile zborului

Pe cerul de speranţe.

Am ajuns în lumină

Cu aripile-nvinse,

Aici toate zborurile

Se intersectează

Cu toate.

Puful fericirii este purtat de vînt,

Inima îşi soarbe

Propriile hematii.

Dîra de sînge,

Însemnările

Pierd cheia succesului.

Euroscepticismul

Îmi pune zborul

În tornade.

Unde-i, Doamne, decizia

Zborului?

Întoarcerea nu poartă

Lumini şi aer

Sub aripi.

Întunericul soarbe nelimitat

Speranţa!

 

 

Amăgire

Soarele amăgeşte luna

Cu inelul de logodnă,

O prinde la piept,

O sărută

Şi-o înţeapă între degete.

 

Aşa se naşte lumina!

Remarcă o barză

Măsurîndu-şi umbra

Cu lungimea ciocului

Deschis între

Două raze.

 

 

La pomul lăudat

Am alergat la pomul lăudat,

Toţi am alergat cu-nverşunare,

Fructele lui diverse încîntau

Sîngele din noi şi razele de soare.

 

Atîrnau frumos în candelabre:

Bani şi fericiri, prosperitate,

Schilodiţi de socialism făceam

Coadă la-mbăieri de libertate.

 

Aici în pomul lăudat creşteau

Speranţele – puhoi de nebunie,

Ne puneam aripi de gînd, zburam

Cuprinşi de farmec şi de isterie.

 

Din coada lungă dureros vedeam

Cum şmecherii porneau tornade:

Bănci, politicieni fără scrupule

Au făcut dezastru, au furat din toate.

 

Pomul lăudat simbolic este cuiul

Înfipt adînc în inimi şi în vatră,

Ei sînt bogaţi, noi  sîntem doar sortiţi

Să purtăm deznădejdea istoriei ca pată?