O să scriu despre o lacrimă  pe care am s-o pierd
Aşa cum pierd – în fapt – mai totul

Fără să-mi dau seama de dimensiunea reală a spaţiului
curb.

Doar după un timp

Poeziile se solidifică precum stalactitele

Într-o peşteră interioară

Unde soarele dogoritor nu pătrunde

Şi nimeni nu va face o spărtură artistică

În inima mea respectând regulile şi paragrafele ermetice

În care poemul-Dumnezeu  nu are cum să se
încadreze…

Să poţi ghici bătăile inimii