Güner Akmolla aduce în limba română un vechi poem kurd, care este reprodus la finele unui roman al scriitorului Ali Oruç, scris pe când acesta se afla în închisoare. Acesta spune în prefaţa sa că ar fi vorba despre o legendă populară kurdă, care la origine ar avea fapte reale. De altfel sunt elemente geografice, dar şi de altă natură care dau o imagine asupra posibilei provenienţe/ localizări a poemului. Mai dificil ar fi, câtă vreme nu am, pe moment, alte date despre originea, eventuala evoluţie în timp a poemului, să îl plasăm într-o perioadă anume, dat fiind că apar şi elemente străvechi, dar şi care ne aduc mai aproape de zilele noastre (de pildă „binoclu”).

Nu am reuşit în scurtul timp de la primirea textului să aflu alte informaţii concludente, dar din discuţiile cu Güner Akmolla şi Ali Husein Kerim (care spune că legenda este cântată de kurzi), am înţeles că poemul este întâlnit în limbile kurdă şi turcă, poate şi arabă. [Marius Chelaru]

 

Dewreş şi Adule

 

„Delal, ah, delal, delal, ah  delal[1]!

Raza ochiului mi s-a uscat precum smochina

Inima mi s-a întărit, am gemut noaptea şi ziua

Somnul de ochii mei nu s-a prins

Întrebând pasărea în zbor, pădurea, piatra,

Nimeni nu mi-a răspuns

Tăcerea din juru-mi e linişte, este surdă!

Simţurile dispar în mod ascuns.

 

Delal, ah delal, delal, ah delal!

Ţi-am spus să nu atingi cu mâna

Filigeanul ce avea otrava…

Ţi-am spus să nu primeşti decretul

Să rămână uitat zile la rând pe tipsie planul

Un plan de intrigi ei mi-au făcut şi mie

Mi-au săpat ei mie mormântul

Să-mi sară ochiul, părul auriu să ţi se taie

Şi n-am  putut preveni jocurile lor

Sub cortul meu trei zile a durat aşteptarea boierilor

Ei n-au luat din filigean otrava

Numai eu ştiam nenorocirea ce o  prevestea.

 

Delal ah delal, delal ah delal!

Am coborât dealul în zori

Plimbându-mă ca o gazelă

Şi mirosind ca leoaica leilor

Binoclul l-am ţinut ca să măsor

Priveliştea din jur.

Mi-am căutat iubirea

Nici pe munţii Abdulazis[2] nu te-am găsit

Nici la cişmea nu te-am zărit

Nu erai nici pe culmea Mardin[3]

Nici pe fundul apelor Amid[4]

 

Delal, ah delal, delal ah delal!

Ezîdii[5] au venit cu surle în faţa cortului

De am crezut că ai câştigat bătălia anului

M-am bucurat, am râs, am dansat

La oglindă părul mi l-am pieptănat

Crezând că mireasa au venit s-o ia

Dar am aflat vestea de moarte

Şi am căzut ca un chiparos frânt

M-am cutremurat ca plopul tăiat de vânt,

Frigul ca un copil l-am îndurat tăcând

M-am spart ca un filigean căzând.

 

Delal ah delal, delal ah delal!

Scoală-te, dragostea mea

Sabia în mână ţi-o ia

Deasupra ţine hangerul

Întoarce mustăţile galbene

Pe Hedvan tu urcă-te

Ia-mă pe mine la spate

Şi du-mă din ţară în ţară

Plimbă-mă fără apă şi fără mâncarea amară.

 

Delal ah delal, delal ah delal!

Printre ezîdî şi printre milli[6]

Acolo unde se află cei ce nu ne iubesc

Sunt cei care de iubirea lor ne vorbesc

Din inima lor cuprinsă de răceală

Ei cer moarte pentru cei care ne iubesc.

 

Delal ah delal, delal ah delal

Scoală-te, ia-mă de mână

Să mergem acasă

E sfârşit de primăvară, orzul se seceră

Credeam că nunta acum ni se serbează!

Nu puteam să ştiu

Că-n acelaşi anotimp sângele nostru viu

În vaiete şi-n zbucium se varsă.

 

Delal ah delal, delal ah delal!

Sunt rănit, sunt distrus, un cuib de durere

Mâna cu kîna[7] se scaldă în sânge

Pielea mi se strânge pe degete

Lacrimile nu mi se opresc

Aşteptând nunta, a venit moartea

Scoală-te, dragostea mea

În faţa ta auzi glasul calului rătăcit aievea

Soarele va apune, curând întunericul venea

 

Aglomeraţia îşi stingea vocea

Al lupilor urlet văzduhul uimit îl umplea.

 

În faţa mea stau cei care nu ne iubeau

Privirile duşmane ne urmăreau.

 

Delal ah delal, delal ah delal!

Slab îmi e sufletul

Inima îmi arde

Gazelă sunt pe spaţiile întinse

Sunt peste lacuri o raţă

Sunt porumbelul cu aripi atinse

Rândunica cu aripe frânte

Nu-mi face reproşuri defel

Poate Allah ne va aduce şi nouă soarele

Şi-atunci voi tăia din inimă un miel

Cu mâinile unse cu kîna şi sânge

Carnea s-o fierb bine

Punând alături pilaf de Karageadag[8] pentru tine

Pe vasul de aur aşezat în faţă

Alăturea având ayranul[9] rece

Şi dacă nu vei mânca ce este pe masă

Voi scoate de pe mine eşarfa

Aurul prelucrat de la pieptul meu dulce

Lănţişorul

Desprins cu mâna mea

Dansând ca o zână peste lanţul

Care în veselie mă gâtuia

Apoi, luându-mi inima frântă

Mi-o vindecam tăcută.

 

Delal ah delal, delal ah delal!

Dragule, hai, ridică-te

Ridică-te pe picioarele tale, dragule

Raza durerilor, ridică-te,

Voi anunţa Mardin, Amid şi Ruha[10]

Îţi aduc pe toţi doctorii din lume,

Leacuri să-ţi aşeze în mână

Să te vindeci, dragule,

Ca să te urc pe cal

Din oraş în oraş să te port  în aval

Aruncându-mi lumii averea.

 

Delal ah delal, delal ah delal!

Cuvântul mi l-am dat, am jurat, m-am rugat

Nu-mi doresc un alt iubit în sufletul meu

Până la moarte nu vreau un altul pe locul tău

Pe tine te voi aştepta mereu

Până la sfârşitul zilelor.

Vei fi prezent în visele mele

Ridică-te pe picioarele tale.

 

Dewreş a spus aşa:

Nu plânge! Lacrimile tale m-au sufocat

Fiecare picătură m-a sfărâmat

Şi am ars de tot

Să mă ridic nu pot

Mă sufocă parfumul de la kîna şi vopsea

Aş aşeza peste tine garoafele

Liniştindu-ţi frumuseţile

Aştept îngerul morţii cu rănile mele grele,

Rămâi leacul de lângă ele.

Fiecare vorbă a mea

Fiecare lacrimă de-a mea

Printre durerile lumii s-ar afla

Sângele meu curgea

Căci frumuseţii tale nu-i pot rezista

Eşti soarele din faţa mea

Şi îmi arzi inima

Lasă-mă să mă duc în lumile eterne

Căci nu poţi înapoia primăveri pierdute

Şi nu mai plânge

Nu-ţi umple sufletul cu durerile din lume.

 

Adule a spus aşa:

Delal ah delal, delal ah delal,

Ridică-te dragule,

Te-ai luptat de unul singur cu oştile

Respinge îngerul morţii şi moartea învinge

Ajută-mă să te urc pe calul ce te vrea

Să te duc în casa tatălui meu

Şi dacă el nu va dori să te ia

În cortul  tatălui meu te voi duce

Unde îţi voi aranja un loc ferit de rele

Înconjurat de toate parfumurile

De toate florile

Cu noi alături de gândurile mele

Călătorind în lumea visurilor de mâine

Şi dacă nici asta nu se va putea

Voi lua hangerul

Tăindu-mi de la mijloc inima

Cu sângele scurs peste tine şi mâna ta

Trupul meu se va urca peste rămăşiţa ta

Părul meu însângerat va umple gura ta

Pentru ca noi să rămânem alături în moartea cea grea

Pe culme piatra de căpătâi se aşează

Piatra de căpătâi va spune povestea

Va scrie trecătorilor ca să citească

„comoara durerii şi a suferinţei”

Şi dacă tu nu vrei

Voi pleca la Ruha, la ai mei

Cu ghitara orientală voi scrie

Douăsprezece cânturi

Pe şase coarde

Voi pune ghitara pe genunchii mei

Degete voi plimba peste toate ale ei

Mângâindu-i ca pe nişte copii

Călătorind din casă în casă

Vitejia ta aici rămasă

O legendă alcătuind cu tine pentru ei

Pentru lumea salvată de tine

Cântând durerile dragului meu drag

Sub nesfârşita cerului îndurare

Dragostea mea, dragul meu, drag!

Versiunea română Güner Akmolla

Prezentare şi note Marius Chelaru

[1] „Dragostea mea, dragul meu, drag”.

[2] Sau Abd-al-Aziz –Munte aflat în Siria. În perioada otomană zona era circulată de nomazi, şi de păstori arabi, turci, kurzi ş.a., care umblau până spre zona Mardin (în kurdă Mêrdîn). Azi, Mardin este o provincie în Turcia, a cărei capitală are acelaşi nume. Este un oraş cu o istorie străveche, care vine de la perşi, romani (când oraşul era cunoscut cu numele Marida sau Merida) arabi, kurzi, turci ş.a.

[3] În vremurile străvechi era cunoscută cu numele Izalla.

[4] După cum sună numele în acest text, probabil din jurul oraşului de azi Diyarbakır (în kurdă Amed sau Zazac), de pe malurile Tigrului; Grecii antici, romanii şi bizantinii îi spuneau oraşului Amida; cunoscut în trecut şi drept Kara Amid (lb. turcă: kara – negru), de la zidurile lui negre, zice-se. Ca idee, mai există un oraş, în Siria, populat preponderent de kurzi, Amuda/ Amoudah, în kurdă Amûdê.

[5] Ar putea fi vorba despre yazidiţi (yezidi, êzidî) grup etnoreligios kurd – am amintit despre cartea lui George Grigore, legată de yazidiţii din Irak.

[6] Confederaţia triburilor milli, care apare în surse otomane de prin anii 1500-1520, era cel mai puternic grup tribal din zona stepelor siriene undeva prin secolul al XVIII-lea. Un lider din rândurile kurzilor milli, pe nume Timur, a ajuns chiar guvernator al Imperiului Otoman, în regiunea Raqqa, între anii 1800-1803. Şi nu este singurul care a acces la funcţii importante în Imperiul Otoman – putem aminti şi de un Ibrahim Paşa ş.a. Triburile milli au iniţiat sau participat la mai multe revolte. Despre mişcarea naţională a kurzilor, cu date şi despre istoricul, triburile kurde (inclusiv confederaţia triburilor milli) am citit între altele şi în Wadie Jwaideh, The Kurdish National Movement. Its origins and development, Syracuse University Press, Syracuse, New York, 2006.

[7] Alt nume pentru henna/ hina, vopsea cosmetică folosită de arabi, kurzi, turci ş.a.

[8] Sau Karaça Dağ, munte vulcanic din Turcia.

[9] Băutură răcoritoare specifică populaţiilor turce, armenilor ş.a., pe bază de iaurt mai diluat, sărat uşor.

[10] Ar Ruha sau Riha, în kurdă. În trecut, Edessa. Provincie în Turcia, azi cu numele de Şanliurfa (Glorioasa Urfa), mai comun Urfa.