LIRICĂ POLONEZĂ

Marius GRZEBALSKI

Mariusz Grzebalski s-a născut în 1969 în Łódź, oraş situat în centrul Poloniei. A studiat filosofie şi literatură polonă în Poznań. Este autorul a opt volume de versuri şi cîştigătorul a numeroase premii literare. Printre ele, premiul Kazimiera Iłłakowiczówna în 1994, premiul Asociaţiei Editorilor de Carte din Polonia în 1997, premiul Erich Burda în 2001, premiul Silesius în 2014. Lucrează ca redactor al departamentului de poezie al editurii WBPiCAK din Poznań.

 

De pe umeri
Cînd am reuşit, în cele din urmă, să renovez

apartamentul, să îndrept pereţii şi să-i curăţ,
m-am aşezat în singurul fotoliu pe care îl aveam,
şi am realizat că odăile sînt chiar mai pustii

decît atunci cînd erau neîngrijite şi murdare.

Dama de companie după care am telefonat

avea undeva la douăzeci şi cinci de ani şi era

însărcinată. Sigur că şi conversaţia era bună,

nu zic nu, însă am rugat-o să sune după o amică,

dar una care să ştie ce are de făcut.

Amica nu era prea frumoasă

dar m-a distrat teribil –
glumele ei spuse în baie au fost tare amuzante.
Am jucat cărţi, iar atunci cînd alcoolul s-a terminat,
am sunat după un taximetru care le-a dus înapoi.

M-am aşezat în pat mulţumit că îmi luasem povara zilei

respective de pe umeri. După ceva vreme, am văzut-o

pe prima într-o prăvălie – alegea, împreună cu omul ei,

un cadou pentru copil. M-am întors repede şi am ieşit –
s-ar fi putut simţi jenată.

 

Ceva
La ce se uită bărbatul din balconul de vis-a-vis?
Nu vede alte blocuri, asta-i sigur.
Oare ce vede?

De aici seamănă cu o pasăre statică,
poate chiar o pasăre moartă.
E imposibil de văzut ce i se reflectă în pupile,
dacă i se reflectă ceva.

E prea linişte pentru acest moment al zilei,
şi prea cald pentru această perioadă a anului.

Priveşte către ceva de nevăzut pentru mine,
eu îl privesc dar sînt de nevăzut pentru el.
Apoi, ca la comandă, ne întoarcem –
El închide uşa balconului, eu ochii.

 

Cel mai bine mă simt atunci cînd spăl rufe

pentru Dorota

 

Pentru că, vezi tu, ea doarme,

iar acolo se amestecă rufe

albe, negre, colorate.

 

Eu beau vin,

citesc Tao Te King

şi ascult cum în fundal roteşte

centrifuga iubirii noastre.

 

Inutil merg la culcare atît de devreme

Apoi mă trezesc şi pentru atît de multe ore
nu ştiu ce să fac cu mine însumi.

Prezentare şi traduceri de Doru Radu

 

 

Ewa LIPSKA

Ewa Lipska s-a născut în Cracovia, Polonia, la 8 octombrie 1945. A publicat peste 20 de plachete de versuri pentru care i s-au decernat importante distincţii şi premii. Printre ele, Premiul PEN Clubului Polonez în 1992. Scrie o poezie izvorîtă din experienţe personale într-un limbaj poetic ce nu se vrea mai mult decît un simplu instrument de comunicare. Totuşi, poezia ei e plină de rafinament, de paradoxuri, dar şi de un constant pesimism în care imaginaţia pare să reprezinte singura scăpare dintr-o lume mult prea reală şi plină de pericole. A condus Institutul Polonez din Viena între 1991 şi 2001. Locuieşte în Cracovia.

 

Oraşele

Dragă doamnă Schubert, există oraşe care

ar putea depune mărturie împotriva noastră.

Le-am părăsit brusc şi fără justificare. Goniţi

pe autostrăzi de adrese îngrozite şi paturi de hotel.

Vă amintiţi pupilele dilatate ale Veneţiei?

Ofensatul Manhattan? Mîndrul Zürich, înrudit

cu Thomas Mann? Oraşele natale s-au mîniat

pe noi dar şi-au păstrat demnitatea. Au ştiut că ne

întoarcem. Ca toţi copiii sfărîmicioasei bătrîneţi.

 

Neatenţie

Dragă doamnă Schubert, aţi observat,

că Timpul e tare neatent în ultima vreme?

Matematicienii, pianiştii numerelor, spun

că zilele îi sînt numărate. Poate chiar de aceea,

la înmormîntarea prietenului meu, Timpul a prezentat

condoleanţe, din neatenţie, uimitei morţi.

 

Limba

Dragă doamnă Schubert, vă scriu în limba

polonă. Ciudată limbă. Parcă se lipeşte de

cerul gurii. Se cere tradusă în mod constant în

alte limbi. Uneori are miros plictisitor şi gust de

muştar apatic. Alteori se dezlănţuie cînd vine

vorba de iubire. Vă amintiţi de ameţeala lexicală

de pe vremea cînd alergam pe plajă, iar ploaia

ne ştergea vorbele inutile din gură?

 

Istoria

Cum se intră în istorie, dragă doamnă Schubert?

Furtunos ca tiranii? Timid ca poeţii?

Aplaudînd-o atunci cînd bisează la cererea

publicului? Dar ce fel de public? Tăcînd atunci

cînd îşi trimite la spionat coincidenţa şi soarta?

Se poate ieşi din istorie? Iscusitul incendiu

se plesneşte cu palma peste fruntea de foc.

 

Casa

Dragă doamnă Schubert, uneori mă simt

ca o casă pusă în vînzare. În mine sînt şase

camere, două bucătării, trei băi şi o mansardă

gîrbovită. Teoretic am două ieşiri, dar cea din

spate e întotdeauna încuiată. Privesc prin

toate ferestrele către copacul care, ca un

fragment de proză nescrisă, foşneşte

pentru a distrage atenţia fricii.

 

Poezia

Dragă doamnă Schubert, ce bine că încă există

o astfel de ţară situată pretutindeni şi numită Poezia.

 

Prezentare şi traduceri de Doru Radu

 

 

 

Anna AUGUSTYNIAK

S-a născut la 7.XII.1976, în orăşelul Wieluń, în voievodatul Lódż, din părinţii Jan şi Ştefania. A urmat cursurile şcolii generale „Cyprian Kamil Norwid” şi ale liceului „Wacław Nałkowski”, la clasa cu profil umanist. A terminat polonistica la Universitatea de Stat din Varşovia, după care a finalizat cu succes doctoratul la Institutul de Cercetări Literare al Academiei Poloneze de Ştiinţe (PAN). A lucrat şi lucrează ca ziarist (reportaje), redactor de programe documentare la TVP 2, TVN şi Polsat. Printre publicaţiile la care colaborează enumerăm „Tygodnik Powszechny”, „Znak”, „Gazeta Wyborcza”, „Midrasz”. Are două cărţi publicate: Antoni Sobański. Cuvânt despre un conte, literat şi dandy (2009); Iubeam, când a plecat (2013), poezie.

NOPŢI PLINE DE ALTE FEMEI
dacă din ziua în care prima dată m-am culcat
lângă tine n-ar fi zburat anii
ar fi fost de nesuportat greutatea aerului din acea cameră
plină de confesiunile din cărţi şi de părul altor femei
cât de fericiţi vom fi mă legănai tu
dar somnul n-a venit niciodată
vedeam dragostea prin filme
priveam uneori fotografiile amantelor pierite
pe care tu le atârnai pe pereţi
poze iscălite cu nume şi prenume
ca nişte scalpuri senzoriale
sau goală mă furişam în fotoliul tău
şi mă piteam în îmbrăţişările sale
în semi-trezie se hotăra soarta mea
finalmente strângeam de pe podea hainele
îmi trăgeam alene ciorapii
sutienul îl ascundeam în poşetă
şi mă căram în vârful picioarelor

ACT PE PÂNZĂ
eşti ultimul meu tangou la Paris
vor fi şi altele dar pe niciunul nu-l voi îndrăgi
aşa cum îndrăgesc buzele acestea strânse
şi ochii aproape fără pupile
ştiu deja că tu eşti Jeanne din portretele lui Modigliani

pe tine pe pictase Modi cu gâtul aşa întins
şi mâinile încrucişate după cap

a turnat precis culoare pe părul tău

te-a simţit dinaintea mea

şi a fost primul care a vrut să facă dragoste cu tine
COLINDĂ
în templu sub cupola de sticlă
aripile arse de soare ale porumbeilor galben-cenuşii
penumbre alunecă peste coloane
zigzaguri pe chipul tău când eşti deasupra mea
mângâie-mi netezimea
cu limba
Domnul se naşte forţa se teme
în septembrie dimineaţa
trebuie să colindăm şi mai sonor
fie să se nască ceea ce a locuit între noi

JURNAL VARŞOVIAN
am venit la tine să încerc limba
de care te serveşti dar simt ca şi cum o mie de limbi
vorbesc în acelaşi ritm în această tăcere
ce se revarsă prin camerele mohorâte
pe masa albă la care tatăl tău şi mama ta
tăiau pâinea se află caviar rusesc cufund linguriţa
dacă vrei îţi voi povesti despre Brodski era foarte iubitor
şi ştii că ştia mai multe versuri pe de rost ca mine
în America s-a trosnit cu libertatea şi aşa până la moarte
suna la o casă inexistentă din Petersburg
în altă limbă vorbeşti despre asimilarea intelectualităţii evreieşti
la încrucişarea de secole după care se lungeşte demonstraţia
undeva la marginea lumii şi gulagurile sovietice cu visele
despre libertate această povestire nu se termină niciodată
simt cum o mie de limbi se furişează spre buzele mele
mă săruţi ca pe a ta proprie de îmi vine să vomit
de fericirea pe care tocmai am întâlnit-o.

RELAŢIE EROTICĂ
ştiam să desenez dintr-o atingere
deci am creionat harta unei lungi călătorii
liniile verticale la buzele moratoriului surâsului
frontal valurile purtate de oceanele de impresii
la fragmentele urechii vălurite
de la cuvintele pe care nu le admiteai
vreau să fiu moartea ta
sau
să mă reţii pentru vecie
încreţiturile buzelor strânse
le-am extins delicat ca să nu trezesc fotografia
pulsul cu zgomotul degetelor vârâte să nu-l leagăn
ai ochii uleioşi
Traducere din limba polonă de Alexandru G. Şerban
Ianuarie-februarie 2015