În acest număr am ales să prezentăm şi o gamă bogată de reviste din ţară şi de peste hotare care pot oferi cititorului o imagine, fie şi secvenţială, asupra felului în care se scrie haiku azi.

*

„Haiku”, revistă de interferenţe culturale româno-japoneze, editată sub egida Societăţii Române de Haiku, anul 24, nr. 52/ 2014, toamnă – iarnă

Semnalăm un nou număr al revistei Societăţii Române de Haiku din Bucureşti (realizat de: Valentin Nicoliţov, redactor şef, împreună cu Magdalena Dale, Teodora Moţet, Paula Romanescu şi Vasile Moldovan), în care au publicat, ca de obicei, autori din România, dar şi de peste hotare.

Numărul se deschide cu semnalarea revistei Frogpond, no 37: 1/ 2014. Numărul cuprinde recenzii (Ban’ya Natsuishi, Cascade de futur, pe care noi am tradus-o şi editat-o la Iaşi, Zile de şcoală, carte publicată de Asociaţia Francofonă de Haiku, Franţa şi R. Clairon, Franţa, autori: 78 de adulţi şi 78 de copii, Ucenic la şcoala de senryu, de Dan Norea, ), prezentări de reviste (un material amplu, semnat de Magdalena Dale, este dedicat revistei Kadō). Sunt şi grupaje semnate de autori membri ai SRH – haiku, senryu, poeme într-un vers, tanka, un haibun de Valentin Nicoliţov, un altul de Constantin Stroe, poeme ale unor autori străini – Minh-Triêt Pham, Klaus-Dieter Wirth, Patrick Druart, Véronique Dutreix, Monique Junchat, Brigitte Briatte, Sandrine Davin, Bruce Ross ş.a.), un grupaj de poeme din Antologia la Ville, apărută cu ceva timp în urmă în Bulgaria, pe care am prezentat-o în rubrica noastră atunci. Spre final, informaţii despre premii internaţionale (Letiţia Iubu – premii în Japonia şi Canada, Constantin Stroe, în Croaţia(, prezentare de reviste – Gong şi Ginyu, anunţ despre concursul revistei Haiku din 2015 etc.

Un sumar bogat (în română, engleză şi franceză) şi de interes pentru creatorii de gen.

 

*

„Albatros”, vol. XIV, nr. 25, toamnă 2/ 2014, anul XXII, serie nouă

Semnalăm un nou număr al revistei „Albatros”, al Societăţii de Haiku din Constanţa, cu un sumar bogat, din care spicuim: 1. evenimente organizate de (sau în care a fost implicată) SHC – între care Colocviul Naţional de Poezie Clasică Japoneză (De la tanrenga la tanka spre renga/ renku), ediţia a XX-a, amintit deja în rubrica noastră, cu manifestările conexe (lansări de carte, reviste, simpozioane – unul dintre ele fiind programat la bordul navei japoneze de croazieră Peace Boat, expoziţii ca aceea de foto-haiku Declic în silabe, de Mihaela Băbuşanu etc.), 2. Autori români premiaţi la concursuri naţionale şi internaţionale, 3. Haiku – cuprinde poeme de autori japonezi contemporani, dar şi români şi din alte ţări, 4. Secvenţe haiku, 5. Senryu, Poeme într-un vers, 7. Haiku şi foto-haiku în educaţie, 8. Tanka, 9. Tanrenga, 10. Kyoka, 11. Foto-haiku, 12. Grafică digitală, 13. Haiga, 14. Haibun, 15. Eseuri, 15. Prezentări de carte, 17. Urături (premiul pentru anul 2015, de Octavian Mareş), 18. Portrete de autori, 19. Cărţi şi reviste primite la redacţie, 20. Presa locală despre colocviu, 21. In memoriam, 22. Anunţuri.

Semnează un număr mare de autori (nu exemplificăm pentru a nu nedreptăţi), din România dar şi din diverse colţuri ale lumii, încât ne-ar fi imposibil să-i cităm pe toţi. Remarcăm doar faptul că sunt nume importante ale „lumii haiku”, alături de autori români membri ai SRH, SCH sau neafiliaţi vreuneia dintre aceste societăţi, unii debutanţi, fapt care arată şi deschiderea revistei.

 

*

Revista „Ginyu”, nr. 64, 2014

Cum cititorii rubricii noastre ştiu deja, revista, care apare din anul 2000 în Japonia, condusă de Ban’ya Natsuishi şi Sayumi Kamakura, are rubrici variate.

Numărul 64 se deschide cu un text despre Ginyu Ban’ya Natsuishi Prize 2014 – Rei Yoshida. Mai găsim în sumar Meeting reports (semnate de Hideki Ishikura, Harimakimi), un text intitulat Hanoi and World Haiku, de Ban’ya Natsuishi, care semnează şi The New Poetics of Haiku, III. Sunt texte/ poeme semnate şi de Shizumi Takahashi, Sayumi Kamakura, Amir Or, din Israel, Midoriko Nagisa, Yuji Matsumoto, Kika Hitta, Shuichi Watanabe, Toshio Kimura ş.a

Conform obiceiului, revista se încheie cu „Ginyu Haiku Gallery”, poeme selectate/ recomandate sau considerate acceptabile de către Ban’ya Natsuishi, semnate de Bill Cooper, Kate Godsey, Raj K. Bose (SUA), Mohen Farsani (Iran, Franţa), Nicole Pottier (Franţa), Slobodan Cekić (Serbia), Jospeh Salvatore Aversano (Turcia), şi un poem de Marin Slujeru, din România.

Nu înainte de a reaminti, pentru abordare şi consideraţiile legate şi de haiku în Vietnam, paralela cu Japonia/ limba japoneză, dar şi altele (între care opinii despre textul lui Basil Hall Chamberlain şi „epigrama japoneză” a lui Basho), al lui Ban’ya Natsuishi, încheiem, în versiunea noastră în română, cu poeme de Amir Or (Israel): „Noaptea în patul meu/ Mirosul trupului tău/ Nu adoarme”; Mohen Farsani (Iran, Franţa): „În grădină/ o ciupercă îmi aminteşte/ de Hiroşima”; Joseph Salvatore Aversano (Turcia): „un copac/ căţărat în/ spaţiu”.

 

*

„Kokako”, nr. 19, septembrie 2013, edited by Patricia Prime, Margaret Beverland

Nu este prima dată cînd scriem despre „Kokako” (recent am discutat despre numărul 18, din aprilie 2013), dar reamintim că revista cuprinde „haiku, tanka, haibun and related genre” (în acest număr, de pildă, şi junicho renku, rengay, sishan, recenzii – între altele, despre Danish Haiku Today ori Bamboo Dreams: An anthology of Haiku Poets from Ireland etc), şi apare de două ori pe an, în aprilie şi septembrie, în Noua Zeelandă.

Unii dintre autorii prezenţi şi în acest număr au fost publicaţi deja de către noi (de exemplu Beverley George, Patricia Prime, Vanessa Proctor ş.a.).

Încheiem cu cîteva poeme, pe care le-am tradus, ca de obicei, în română: „curcubeu –/ şapte miresme/ ale ploii” – Hugh O’Donnell (Irlanda); Un buchet de flori/ alb pentru inocenţă, roşu/ pentru iubire” – Bjarne Kim Pedersen (Olanda); „vânt din nord –/ alune prăjindu-se/ la un foc de turbă” – Norman Darlington (Irlanda).

 

*

„Mayley”, nr. 56, iarnă, 57, vară 2014, SUA

Reamintim cititorilor că este vorba despre o mini-revistă de haiku editată sub egida Brooks Books, editori Randy şi Shirley Brooks, ca o mini-antologie, o plachetă de 16 pagini, pe fiecare pagină fiind câte un poem al unui autor, în total aşadar 16 poeme a şaisprezece autori, şi un al 17-lea, în haiga, pe copertă.

Un poem din numărul de iarnă: spectacol de magie/ firul meu şi prietenii lui/ dispar” – John McManus (Anglia). Alte două din cel de vară: „vizită la spital –/ nana le spune/ ce înseamnă florile lor” – Daniel John Pilkinton Melbourne, Australia; „furtună de aprilie/ e nevoie să vorbim/ dar n-o vom face” – Ignatius Fay, Ontario, Canada.

 

*

„Kō”, Haiku magazine în English, Vol. 29, no 4, Autumn –Winter 2014,

Despre revista Kō (dedicată, spun editorii „to haiku and related essays”) am mai vorbit în rubrica noastră. Numărul se deschide cu un capitol dedicat memoriei lui James Kirkup, apoi poeme originale şi traduceri de/ din Paul Verlaine (versiunea James Kirkup), Kōko Katō, un text despre kigo (cum ştim, în contextul în care se discută şi despre renunţarea la/ înlocuirea cuvintelor sezonale, fără a se aminti despre asta, sunt analizate câteva, de exemplu: shinchijiri/ conurile proaspete de pin, fuyuhajime/ iarna timpurie ş.a.), de Hideo Iwata, un altul despre The haiku practice, de David Burleigh, Haiku Reflections, de Priscilla Lignori, books received (între care şi una a poetului de la Chişinău, Vasile Spinei, Nimic despre iarnă, tradusă în engleză de Mihaela şi Ion Codrescu), In memoriam – Patricia Neubauer, notes ş.a.

Încheiem cu două poeme, unul al Patriciei Neubauer, pe care Barbara Casterline, autoarea textului In memoriam, îl consideră un fel de „poem de adio”: „o pisică neagră/ vânează vântul/ peste câmp”; Hideo Iwata: „Un cuc cântă –/ din vârful muntelui/ pot vedea tot satul”; Barbara Casterline (Japonia): „Deschideţi fereastra!/ Lăsaţi briza să sufle/ în toată casa”.

 

 

*

„Paper wasp”, a journal of haiku, volume 20, number 3, spring 2014, Australia

Fiind prima dat când semnalăm această revistă, o scurtă prezentare. Spicuim din cele scrise de editori cu ocazia acestui „număr aniversar”, la al 20-lea an de la apariţie al „celei mai longevive” publicaţii de gen care încă se tipăreşte: a fost fondată în 1994, de către Jacqui Murray, John Knight şi Ross Clarck, cărora li s-au adăugat ulterior şi Janice M. Bostock şi Katherine Samuelowicz. Scopul declarat: „to provide a friendly forum in which various poets can try somehting new”. Se publică haiku, senryu ş.a.

Revista are 20 de pagini, în format A5, reunind poeţi din diverse ţări (între care şi Vasile Moldovan). Câteva poeme, în versiunea noastră în limba română: William Scott Galasso: „separaţi/ de o limbă comună/ a lui şi a ei”: Carla Sari: „curs de biciclete/ câinele vagabond/ ajunge primul”; Bet-Angel-Starwarz: „întâlnire fierbinte/ libidoul lui se răceşte/ în ploaie”.

 

*

*              *

Cornelia Atanasiu, Miniaturi/ Miniatures, traducere în limba engleză de Stelian Apostolescu, Editura Verus, Bucureşti, 2012, 224 p.

Cu autoarea acestei cărţi cititorii rubricii noastre s-au mai întâlnit în timp, şi nu de puţine ori, fiind o autoare de gen cunoscută (cu o activitate bogată în domeniul în care s-a specializat, inginer horticultor şi cercetător în domeniu), am şi colaborat la unele proiecte.

De ce miniaturi? „iniţial am vrut să scriu această carte despre modele de micropoeme: cu un vers, cu 3-4 şi 5 versuri”, scrie Cornelia Atanasiu, continuând: „după aşezarea lor […] am constatat că rămânea o atmosferă didacticistă, în ciuda diversităţii poemelor”, şi, astfel, a decis să rămână la cele mai mici poeme, cu 1 şi trei versuri.

Structura cărţii (după cuvântul înainte al autoarei – De ce miniaturi? – în care abordează mai multe idei, de la „cel mai scurt poem din lume” – aspecte asupra cărora am insistat în cartea despre Ion Pillat, aşa că nu mai revenim, activitatea revuistică şi a societăţilor de lirică niponă de la noi, viziunea sa, sintetic, despre istoricul micropoemelor la japonezi ş.a.): Poeme într-un vers (I. Din moşi-strămoşi, II. Prin anotimpuri, III. Destine, IV. Iubiri, V. Actualităţi), Cad file din calendar (în stil haiku), Portret de autor, şi, în final, Lucrări de aceeaşi autoare (beletristică), Epilog (care cuprinde: Câteva precizări, Comentariile traducătorului privind miniaturile, Lucrări (selective) ale traducătorului).

Nu este, ca de obicei la Cornelia Atanasiu, o carte cu tematică „monocromă” (cum, de altfel, a făcut-o şi în alte cărţi ale sale, dacă ar fi să amintim doar Alb şi negru, haiku-haiga – fotohaiku – haibun, din 2008, despre care scriam în rubrica noastră că are o tematică variată, de la amintiri („cu drumul lor şerpuit, când aproape când departe” (la poveşti ale pădurii, viaţa la ţară/ viaţa ţăranilor, aspecte legate de trecutul nostru, de oamenii mari ai neamului etc. Cam la el este şi cu această carte în care citim poeme despre Meşterul Manole, sculptori  şi sculpturi, răvaşe, vechiul cuptor sau, cum este un poem într-un vers intitulat Rădăcinile, despre „rădăcini” – „Piatra morii de acasă îţi macină tot dorul”.

Încheiem, nu înainte de a nota că sunt de interes şi consideraţiile lui Stelian Apostolescu) cu un poem care ne aduce aminte de un altul cu acelaşi titlu, al lui ion Pillat, Poemul într-un vers – „Să sapi doar cu un vers în stânca vieţii o notă.”

 

*

Adina Al. Enăchescu, Esenţe nipone, haiku, ediţia a II-a, revăzută şi adăugită, ediţie trilingvă, română-engleză, franceză, prefaţă: Valentin Nicoliţov, postfaţă: George Ursa, Editura Societăţii Scriitorilor Români, Bucureşti, 2014, 178 p.

Semnalăm, la fel cum am făcut-o şi cu prima ediţie, şi această a două apariţie a volumul Esenţe Nipone, al Adinei Enăchescu. Cartea cuprinde în esenţă o selecţie de haiku şi micropoeme în stil haiku din volume editate anterior (Pe malul Otăsăului, 2003, Ecoul toamnei, 2006, Simfonie în verde, 2006, Miresme şi greieri, 2007, Ecoul anotimpurilor, 2008, un grupaj de poeme noi, din prima ediţie a acestei cărţi), parte dintre ele amintite şi în această rubrică la vreme lor, la care se adaugă o secţiune de poeme noi, cu titlul Haiku-ul continuă, şi, în final, referinţe critice, informaţii, texte semnate de autori români de gen ş.a.

Câteva poeme din secţiunea nouă: „Frunze arzând –/ prin norii de fum/ primele stele”; „Singurătate –/ eu şi luna vorbim/ despre dragoste”; „Doi bătrâni urcând/ dealul spre biserică –/ la Înviere”.

 

Eugen D. Popin, Convergenţe, Editura Limes, Floreşti, Cluj, 2014, 84 p.

Născut în oraşul Ciacova, judeţul Timiş, actualmente locuind în Germania (unde, între altele, editează, la Munchen, revista „Alternanţe”, traduce din lirica universală etc.), Eugen D. Popin a publicat anul trecut, un volum de micropoeme şi haiku. Îl semnalăm cu plăcere din două motive – unul care ţine de atenţia cu care tratăm cărţile unor autori români care, deşi plecaţi de mai multă sau mai puţină vreme peste hotare, aleg să publice în continuare (şi) în limba română. Credem că merită susţinuţi, în cazul nostru prin semnalarea muncii acestora, cum am făcut în diverse rubrici ale revistei „Poezia”. Al doilea ţine de felul în care scrie Eugen D. Popin, un autor cunoscut, care se pare că agreează şi conciziunea specifică acestui tip de poem.

Pe de altă parte, în micropoemele sale găseşte calea pentru a nu părea parcimonios în folosirea cuvintelor, şi, uneori, creează metafore prin care creionează frumoase tablouri din natură, cum sunt, în majoritate, poemele din acest volum. De altfel, am impresia că multe dintre acestea au fost scrise cu gândul acasă, la meleagurile natale, la ţarini, păşuni înflorite, coşurile de coceni ş.a.

Dat fiind specificul rubricii, nu vom mai zăbovi mai mult (de pildă asupra aspectelor formale specifice etc., pe care cititorii noştri le cunosc deja) decât pentru a cita două-trei poeme, şi cu titlu de exemplu: „doi fluturi/ pe cumpăna fântânii –/ cerdacul pustiu”; „la capătul câmpului/ o floare a soarelui/ întâmpină răsăritul”; „nori negri/ pe coama dealului –/ valea pustie”.

 

Alte cărţi ale autorilor de haiku

 

Anica Facina, Insomnii lirice, Editura NICO, „Cuvânt de însoţire”: Adrian Dinu Rachieru, Tg. Mureş, 2010, 68 p.

Poeta din Vatra Dornei (cu care ne-am întâlnit şi la festivalul internaţional de mai astă vară, din Constanţa), atinsă de boarea unei brize de suflet cu miresmele melancoliei care îi „cere” să scrie despre cum se vede lumea prin ochii sufletului ei, despre amintiri, despre Domnule (căci „Luna este Ochiul Domnului”), despre mâinile mamei, despre un „alambic” de drumuri spiralate care „se scurg către stele”, despre cum „hălăduie toamna”, despre locuri, despre o „zi irosită”, despre…

Încheiem cu acest volum semnalat pe scurt, datorită specificului rubricii noastre, cu un fragment din poemul Insomnie: „Dacă aş deşira noaptea/ şi-aş depăna-o/ într-un ghem,/ aş putea să mă joc/ cu ea/ sub clarul de lună plină.// Noapte,/ singurătate,/ rebele insomnii.”

 

*

Ion Răşinaru, Ecoul clipei, micropoeme, Editura Grinta, Cluj-Napoca, 2012, 72 p.

Semnalăm, un volum al lui Ion Răşinaru, autor care a mai fost publicat în revista noastră, în microantologia haiku din numărul 50, co-autor şi la hyakuin-ul „Vioara de lut”, recenzat în această rubrică.

Este un volum de „micropoeme”, scrise în stil haiku (unele dintre ele întrunind cerinţele micului poem de sorginte niponă), împărţite în secţiunile: Zodia învierii, Vremea contrastelor, Anotimpul abacului, Luna albastră, Eternul din licăr. Câteva exemple, nu înainte de a remarca şi faptul că unele poeme degajă o atmosferă rurală aparte, care poate (con)duce cititorul familiarizat în spaţiu şi timp: „dangăt de clopot –/ pe laviţă ziarul/răsfoit de vânt”; „miezul zilei –/ sub cornul soarelui/ găini moţăind”; „chiciură în măr –/ de culoarea ţărânii/ ultima frunză”.

 

*

Aurel M. Buricea, 101 sonete. Opera omnia, Editura Semne, Bucureşti, 2013, 106 p.

Am scris în această rubrică şi despre un volum de micropoeme în stil haiku al brăileanului Aurel M. Buricea, dar acesta a publicat cu precădere volume de sonete în care reuşeşte şi versuri de o muzicalitate care place cititorului. Şi de data aceasta tot despre un volum de sonete este vorba (unul în care poemele nu au litere mari şi, uneori, nici semne de punctuaţie şi în care remarcăm şi/ ori poate mai ales sentimentul creştin, credinţa sinceră), din care încheiem cu un poem, Starea de neant: „în sonete pulsează inima mea/ eram odată atât de fericit/ pluteam pe zarea acestui infinit/ trăiam naşterea luminii dintr-o stea// s-au făcut fluturi literele din vers/ zburând peste nemărginiri sihastre/ doar trupu-mi se pierde în rugi albastre/ eram timp dintr-un timp din alt univers”.

 

*

Alexandru Cazacu, Lumina zăpezii, micropoeme, Editura Amurg sentimental, Bucureşti, 2010, 64 p.

Un volum de micropoeme ne trimite din Bucureşti Alexandru Cazacu. Poemele sunt înşiruite în volum fără vreo altă împărţire. Formal, sunt scrise pe trei linii, aidoma terţinelor, fiecare vers începe cu literă mare (cu puţine excepţii), fără semne de punctuaţie, uneori, coincidenţă sau apropiere de haiku, unele versuri duc cu gândul, dacă avem în vedere mai ales numărul de silabe, dar uneori şi altele elemente, la micul poem nipon. Cităm câteva: „Februarie la sfârşit/ Oameni de zăpadă/ Privesc către bătrâni”; „O nouă dimineaţă/ Oglinda îmbătrânind/ Se uită la tine”; „În pumnii copilului/ un fluture portocaliu/ se face seară”.