Disoluţie
Mă dizolv în culori
Pure jocuri estetice,
Îmi caut chipuri noi,
Creionându-le fețele.
Mă dizolv în sunete
Și-n dalbe ecouri,
Risipind în sonete
Suspine și doruri.
Mă dizolv în ființă
Abisuri neștiute,
În culori oarbe
Și-n sunete mute.
Focul viu
Focul curge…
Se tot despletește,
S-aruncă, s-adună
Ființa-mi amețește.
El curge și curge
În văpăi cristaline
Și apoi se-încheagă
În imagini divine.
Și curge, și curge
În ropot năvalnic
În sufletu-mi rece
Ca un viscol amarnic.
Focul curge nebun
Și-mi biciuie fața.
În murmurul surd
Îmi amorțește viaţa.
Și-apoi focul se stinge
În jăratecu-ncins
Și încet se prelinge
În sufletu-mi stins.